Coroana întunericului

Capitolul 13: Selena

      Chiar şi aşa, vrăjitoarele nu prea aveau la inimă nicio specie, însă asta era absurd. Damian nu vedea un bun motiv pentru care nu putea participa la negocieri cu Ekaterina doar pentru că mica prinţesă răsfăţată nu voia un înger în preajma ei.

      — Selena crede că vei fi spionul fratelui tău, Ekaterina îi răspunde.

      Damian stătea sprijinit pe biroul din mahon. Venise până la conacul Malikov special pentru a o însoţi pe regină, însă cancelarul vrăjitoarelor subliniase faptul că un Zolman nu are ce căuta în palatul lor. Pe altă parte, Ekaterina pare să se fi acomodat în birou, de parcă ar fi fost construit special pentru ea. Începuse să lase la o parte amintirea morţii părinților săi şi să se gândească spre viitor. Nu putea să se vindece dacă lăsa fantomele trecutului să o bântuie în permanenţă.

      — Şi de ce e aşa sigură că îngerii vor lupta contra lor? Damian întreabă iritat ştiind că deja o fac.

      — Sunteţi elemente ale sufletului, specii ale cerului, câte motive mai vrei? Ekaterina răspunde. Malakai nu a mai pus piciorul jos de multă vreme.

      — Pentru că el trebuie să fie rege peste lume de sus, Damian oftează.

      — Noi ştim asta, dar crezi că ceilalţi îl consideră un sacrificiu?

      Damian oftează şi se ridică de pe birou, aşezându-se pe canapeaua din fața Ekaterinei. Ea părea să fie obiectivă şi logică în tot ceea ce făcea, un lucru pe care Damian nu reuşise să îl stăpânească. Îşi folosea mereu mintea, dar ce Damian nu ştia, era că Ekaterina ezită să îşi folosească sufletul fiindcă pe el nu îl poate controla.

      — A acceptat, totuşi? Damian renunţă.

      — Ştii deja că vrăjitoarele sunt pretenţioase, Ekaterina se lăsă pe spate. De asta am chemat toate speciile care îmi sunt aliate la o întrunire. Poate aşa o să se convingă şi Selena.

      — Nu e cam periculos, să ai toţi moştenitorii într-o singură încăpere?

      — Am informaţii că Lucius şi Azur vor fi cam ocupaţi în timpul ăsta.

      — Cum rămâne cu oamenii lor? Pot să vă spioneze.

      — Am vampiri pe o rază de zece kilometri şi au ordine clare să elimine pericolul.

      Damian se lăsă pe spate convingându-se că Ekaterina se asigurase de toate. Încă uita că ea este o adevărată regină, cu o slujbă de încoronare cuviincioasă şi mii de supuşi care i se închinaseră negreşit în urmă cu un an, jurându-i credinţă. Totuşi, ceva începe să îi răsune în minte.

      — De unde ai informaţii aşa sigure? Damian întreabă ştiind că Ekaterina nu are încredere uşor.

      Ekaterina se gândeşte la Malakai şi înţelegerea lui făcută cu cei doi, însă nu îi putea dezvălui asta lui Damian aşa că se gândeşte la un răspuns, însă înainte să i-l dea, Damian continuă.

      — I-ai urmărit?

      — Cam aşa, Ekaterina răspunde.

      — De aici ştii şi că fratele meu a acceptat alianţa?

      — Nu am degeaba un portal spre lumea voastră.

      Totuşi, în opinia lui Damian, asta părea puţin cam deplasat. Ekaterina părea să îl trateze pe Malakai ca pe cel mai aprig duşman. Damian nu voia să o vadă aşa, căci ei trei au copilărit împreună și erau singurii care știau ce zace cu adevărat în sufletele fiecăruia.