Coroana întunericului

Capitolul 24: Damian

      O gură adâncă de aer iar apoi Ekaterina deschide uşile salonului şi nu îi oferă timp de ezitare. Lupii ajunseseră deja şi îşi ocupaseră locurile pe canapea. Rose era încă în compania Selenei, atât de prinse în conversaţie încât nici nu îi zăreşte când îşi fac apariţia în încăpere. Damian se aşează lângă Ekaterina şi aruncă o privire în jur.

      Ochii lui dau de regină şi zăboveşte un moment. Nu avea nici cea mai mică idee dacă alegerea făcută fusese cea corectă, dar simţea că oricum ar fi ales, nu ar fi fost bine cu ei doi. Ekaterina îi surprinde privirea şi îl linişteşte zâmbindu-I scurt, dar Damian ştia că nimic bun nu avea să urmeze. Putea să simtă nebunia din sufletul ei.

      „De necontrolat"... Da, acestea fuseseră cuvintele pe care Lapis şi Nina le folosiseră pentru a-i descrie pe Ekaterina şi Malakai când le aduseseră în pragul disperării.

      Şi atunci, ceva îi năzare în mintea lui Damian. Ura să fie la mijloc şi chiar nu trebuia să se afle în centrul războiului lor. Alegerile stăteau în mâinile sale şi ale nimănui altcuiva. Faptul că doicile reuşiseră să le ţină urma plimbând informaţiile de la una la alta, fără ca moştenitorii să fie înştiinţaţi de acţiunile lor, îi dăduse o idee. Nu o va alege nici pe Ekaterina şi nici pe fratele lui, va fi de propria sa parte. Îl voiau la mijloc, prea bine, va fi cu un picior în lumea de jos şi unul în cer, fără ca ei să ştie că aparţine amândurora.

      — Ştiu că e foarte repede, Ekaterina rupe tăcerea, dar sunt câteva detalii de stabilit. Ca de exemplu, acum că Lucius crede cu tărie că planul i-a reuşit, familia ta trebuie să stea ascunsă până a următoarea întrunire a Alianţei, îi explică ea Selenei.

      — Şi dacă observă că vrăjitoarele nu ţin doliu? Selena întreabă.

      — Cerberii şi elfii vor prefera să stea în siguranţă între pereţii palatului lor, aşa că nu o să-şi permită să ne mai spioneze. Chiar şi aşa, la fel ar trebui să facem şi noi, cât mai puţine ieşiri.

      Privirile tuturor o aprobă pe Ekaterina şi promit în tăcere că vor rămâne pe cât posibil în propria lor casă. Nu era cu mult mai diferit de o zi obişnuită în această lume, însă acum trebuiau să aibă simţurile mai ascuțite şi să fie atenţie la fiecare ameninţare.

      — Deci când lovim? Luna întreabă nerăbdătoare.

      — Ţi-aş promite că lovim cât mai repede, Ekaterina oftează, dar nu e posibil.

      — De ce nu? prinţesa îi răspunde imediat.

      — Aşa cum am mai spus, elfii şi cerberii vor rămâne închiși în propria casă şi nu avem cum să lovim acolo. Ar însemna să pierdem un număr de oameni pe care nu ni-l permitem.

      — Şi atunci cât trebuie să aşteptăm? Selena întreabă.

      — Până la următoarea întrunire a Alianţei.

      Luna oftează şi se lăsă pe spate, iar celelalte prinţese lăsă privirea în jos cântărind spusele reginei. Sebastian, însă, susţine privirea lui Damian şi mai apoi se îndreaptă către Ekaterina.

      — Atunci spune-ne cum vom lovi, el o îndeamnă.

      — Cu puţin noroc, Lucius va observa abia în ziua întrunirii că vrăjitoarele sunt încă în viaţă.

      — Atunci mintea lui va fi scoasă din joc pe durata serii, Rose prinde ideea.

      — Exact! Ekaterina o aprobă. Iar acum, ţinta noastră sunt elfii. După cum ştiţi, Azur are o soră şi trebuie să scăpăm de amândoi dacă vrem să îi doborând.