Coroana întunericului

Capitolul 35: Rose

      Rose stătea pe una din canapelele din biroul lui Damian, cu mâinile în poală şi privirea în pământ, încercând să înţeleagă tot ceea ce Ekaterina îi povestise. Malakai... Până şi când îi pronunţă numele în mintea ei o trece un fior rece. Malakai şi Ekaterina au crescut împreună, s-au antrenat împreună pentru coroană. Malakai a călăuzit-o prin întuneric pe Ekaterina atunci când s-a transformat. Ekaterina i-a arătat lui pământul. Iar acum, se pare că Malakai a fost în tot acest timp de partea lor în război.

      Pe lângă Damian, nu a auzit pe nimeni care să îndrăznească să spună un cuvânt de bine despre moştenitorul îngerilor căzuţi. Auzind asta de la Ekaterina, însăşi Ekaterina, pare ireal. Avea un suflet mare, ca regina îi pasă de supuşii ei şi de cei care i-au jurat loialitate, însă nu avusese încredere decât în Rose şi Damian toată viaţa ei. Poate că se înşelase. Mai există o persoană în acest cerc al încrederii, una în care s-a putut bizui atât de mult încât să îi dea ascultare în războiul ăsta.

      Damian vorbea cu o aşa căldură despre fratele lui, deşi recunoaşte că nu este perfect. Îşi câştigase reputaţia pe merit, doar fiindcă aşa era mai convenabil pentru coroană. Dar oricât de multe i-a făcut Malakai, Damian nu a putut niciodată să stea departe de el. De el şi de Ekaterina. Rose nu a înţeles niciodată apropierea excesivă dintre Ekaterina şi Damian, însă acum că aflase despre legătura străveche dintre familiile lor, înţelegea.

      Damian avea acelaşi ton călduros când vorbea cu Ekaterina şi aceeaşi mâhnire în suflet când se certau, precum avea şi cu fratele lui. Ei fuseseră o familie în tot acest timp şi Damian era loial ca un câine şi luptător ca un leu pentru familia lui.

      —  E cam mult, ştiu! Ekaterina mărturiseşte. Am vrut să îţi spun, dar nu am putut. Alianţa interzice prietenia între tronuri şi chiar dacă toţi încalcă legea, nu mi-am permis să le dau un punct slab în care să lovească speciile.

      —  Mai ales că sunt obsedaţi de coroanele noastre, Damian se lăsă pe spate.

      —  Când a început războiul, dacă aflai despre familiile noastre aflai şi despre Malakai. Aşa că nu te puteam pune în pericol, fiindcă nimeni nu ştia că el e de partea mea. Nici Damian nu a ştiut.

      —  Cum nu ştiu niciodată de planurile voastre, Damian mormăie.

      Ekaterina îşi întoarce privirea spre el şi zâmbeşte cu un aer sâcâitor pentru Damian, ca o soră mai mare care iubea să îl tachineze.

      —  Încă eşti supărat? Ekaterina îl cicăleşte.

      —  Nu am fost niciodată! Damian răspunde repede.

      —  Nu ajută la nimic să îţi mai dau scuze, dar n-a fost uşor să facem sacrificiul ăsta.

      —  Un miel la tăiere! Damian se îndreaptă de spate. Asta sunt eu pentru voi?

      Da... Mai era şi Lucius. Lui Rose nu i-a venit să creadă când Ekaterina i-a spus că Lucius e de partea ei acum. Nu ştie mai multe, însă Ekaterina şi Malakai născociseră un plan cu care au reuşit să îl convingă pe Lucius să se alăture Ekaterinei, iar Damian nu a fost înştiinţat. S-a supărată foarte tare. Încă este mâhnit, ca un copil mic căruia i-ai furat acadeaua, dar Rose ştie că se va da pe brazdă în curând. Nu stă prea mult supărat pe Malakai sau Ekaterina.

      Ekaterina îi prinde faţa lui Damian în mâna ei şi o întoarce într-o parte şi alta, analizând trăsăturile lui.

      —  Nu semeni cu unul, Ekaterina glumeşte pe seama lui.