Alex

655 60 12
                                    

POV JULIA

Nu pot sa cred. E Alex. Acel Alex care m-a hărtuit în fiecare moment al vieții mele. Nu exista zi sa în care să trec de porțile scolii și să nu dau de el. Era ca un scaiete. În fiecare pauza venea la mine și începea să își data joc de mine. Mereu îmi spunea "Barbie satanista" pentru ca mereu eram cu căștile în urechi iar el credea ca ascut muzica satanică sau ceva de genul. Am auzit o mie și una de porecle de la el dar de fiecare data când trecea pe lângă mine încercăm din răsputeri să nu îl bag în seamă. Dar la un moment dat m-a enervat atât de tare încât am urlat la el sa ma lase în pace iar apoi l-am împins de a dat cu capul de ușă dulapului. De atunci toată hartuiala începuse să înceteze dar mereu când trecea pe lângă mine îmi arunca o privire sfidătoare. De când am plecat de la școală nu prea am mai auzit de el pana acum.

-Alex. Ce vrei?

-Nh vreau nimic. Mai ales de la tine. A, stai. Vreau ceva de la tine.
-Ce? Îl întreb eu, deja plictisit de vorbele lui.

-Vreau sa te vad moarta.

-Nu o sa ai ocazia sa vezi asta. Pentru ca eu o sa te distrug prima.

În acel moment din casa au ieșit Jeff, Raven, Slender și Leo. Jeff se uita la mine i-aș în ochii lui puteam sa citesc întrebarea "Ce se întâmplă?" dar am dat din mana asta însemnând că nu e nimic interesant.

-Julia, cine e el? Ma întreabă Raven venind lângă mine.

-Pai el e Alex. E cel care m-a distrus anii de liceu. El e cel care m-a hărtuit în fiecare moment al zilei.

M-am uitat la fata ei și deja puteam sa îmi dau seama ca e nervoasă pana peste cap. Ca sa o fac sa nu sara pe el i-am trimis un mesaj în mintea ei. "Lasa-l. Nu sari la bătaie pentru alta nu o sa iasă bine. Are puteri ca mine."

Raven s-a uitat la mine și mi-a făcut semn ca nu o sa facă nimic.

Leo a venit pana mine si m-a întrebat dacă totul e bine iar eu am dat aprobator din cap și i-am aruncat o privire duioasă. El s-a dus lângă Jeff iar eu a spus ca sunt gata când spun eu.

-Slender! De când nu te-am mai văzut! Ce iti m-ai face tentaculul? Îl întrebă Alex pe Slendy.

Ia stai. De unde îl știe Alex pe Slendy?

-Slender. De unde îl știi?

-Cand eram mai tânăr am avut o altercatie cu el. Eu i-am fracturat câteva coaste și oase iar el, cu puterile, mi-a rănit grav un tentacul. De atunci nu l-am mai văzut.

-Vad ca ai avut cam multe întâlniri cu prietenii mei. Spun eu, normal, cu sarcasm.

-Daca vrei sa știi m-am întâlnit și cu Jeff.

-Jeff? Ma uit spre el iar el se uita la mine nevoit să îmi povestească.

-Am încercat-o câteva ani sa îl omor dar a opus rezistenta și nu am reușit. M-a electrocutat și am leșinat. Arunci a apărut Slender și m-a luat de acolo.

Gata. M-am saturat. Se iese toată familia mea iar apoi vine la mine? Jocul asta trebuie sa înceteze.

-Si acum de ce ai venit la mine? Ce dracu vrei?

-Vreau sa termin ce am început la școală! Pe atunci tu nu aveai puteri și puteam sa scap mai ușor de tine. De când te-am văzut am știut că ești o pacoste și un nimeni în același timp. Dar acum ești mai puternica și ai puteri. Acum, dacă te omor o sa pot sa îti iau puterile. Mai ales Îngerii tai.

Dacă se ia de gardienii mei o să iasă urat. M-am enervat atât de tare încât m-am gândit că vreau să îl distrug iar Îngerii s-au pus în poziție. Puterile lor erau gata i-aș eu eram la fel.

Toată lumea să se dea la o parte! Acum! Am strigat eu iar Jeff și Slandy i-au luat pe toti si i-am băgat în casă. Doar Spectra grimase lângă mine.

-Atac!! Am spus eu iar soldații s-au îndreptat spre Alex.

Scurt, știu. Dar urmează continuarea. Sper ca v-a plăcut capitolul. :3

jeff the Killer: dragoste adevarata (EDITARE)Where stories live. Discover now