jeff the Killer: dragoste adevarata (EDITARE)

M-a salvat...

După vreo ora am auzit niște bătăi în ușă. Era Jeff. Fix fața lui nu vroiam sa o văd azi.

-Ce vrei? Intreb eu plina de ura.

-Vroiam să văd dacă ești bine.

-Ți se pare ca sunt bine? În loc sa mă verifici mai bine vezi ce face prietena ta!

-A da!? Bine! Eu vroiam să vin la tine și să îmi cer scuze, să încerc să ne împăcăm dar văd ca ție nu îți pasa!

Am văzut cum o lacrima i se scurge pe obraz. A ieșit din camera și a trantit ușa după el. Am început sa plâng iar după am avut o ca cădere nervoasa. Mi-am dezlănțuit puterile și am distrus toată camera și am spart un perete iar după mi-am luat hanoracul și am plecat la vanatoare. Trebuie sa scap cumva de toată ura asta.

Mă plimbam pe o stradã întunecată. Lângă un felinar am văzut un băiat înalt și blond care stătea pe trotuar. Încă eram supărată și nervoasa așa ca am sărit pe el și l-am măcelărit în ultimul hal. I-am crestat fața de o suta de ori apoi i-am rupt picioarele ca să îl fac sa sufere mai rău. I-am tăiat capul și i-am scos ochii pe care i-am băgat în gură. Dupa ce am terminat m-am simțit chiar foarte bine și nu mai eram nervoasă. M-am așezat pe asfalt și am stat puțin ca sa îmi trag sufletul.

Am auzit niște sirene de poliție și am început sa o iau la fuga. Niște polițiști strigau după mine și îmi spuneau sa mă opresc și să mă predau. Am intrat în panica și eram speriata de moarte așa ca m-am ascuns dupa un copac, în pădure. Am stat acolo până când m-au găsit polițiștii. În acel moment am căzut la pământ în timp ce toți erau îndreptați cu armele spre mine și am așteptat să mă aresteze.

Nu mai avem ce sa fac. Nu mai avea rost sa fac ceva. Nu mai am vreun motiv pentru care sa mă zbat și sa fug și sa îi omor pe toți. M-am predat.

Am închis ochii și am așteptat sa îmi pună cătușele dar nu sa întâmplat nimic. Am deschis ochii și am văzut că toți polițiștii erau morți. Am inceput să alerg spre casă. Când am ajuns acasa am intrat direct în cameră mea și m-am gândit la cel care m-a salvat. Am văzut ca pe mâna aveam o pată de sânge care semăna cu urma unei palme. Înainte sa mă culc am făcut un dus fierbinte apoi am început sa desenez.

Fără sa îmi dau seama, eu îl desenam pe Jeff.

De ce fac asta? De ce îl desenez pe Jeff? Toate gandurile mi-au fost întrerupte de niște ciocanituri în ușă.

-Intra. Spun eu iar pe ușa intra Jeff.

-Bună. Am vrut sa îmi cer scuze pentru ce am spus mai devreme și am vrut sa îti spun noapte bună. A spus el puțin rușinat.

-Noapte bună. Spun eu și afișez un zâmbet călduros pe față. Îl urăsc în momentul asta dar măcar si-a cerut scuze deci merita măcar un zâmbet. Am observat că mana lui dreapta era pătată cu sânge și avea un bandaj care îi ascundea palma.

Mi-a zâmbit și apoi a închis ușa. În acel moment mi-am dat seama ca el a fost cel care m-a salvat. El a omorât toți polițiștii aia și el mi-a lăsat urmele alea de sânge.

Doar acum îmi dau seama ca Sally a avut dreptate. Jeff chiar mă iubește iar eu sunt o proastă pentru ca nu l-am iertat. Nu îmi vine sa cred ca m-a urmărit ca sa se asigure ca sunt în siguranță. M-a protejat chiar dacă știa ca eu îl urăsc. Trebuia sa îi dau o șansă se explice tot ce s-a întâmplat dar pentru ca am fost orgolioasa și plina de ura, nu am fost în stare.

Am fost răvășită de aceste gânduri asa ca m-am decis ca trebyie sa ma liniateac si sa las orele astea sa treacă fără sa mai gândesc prea mult toată situația asta. M-am trantit în pat și am adormit adânc având sub pernă desenul cu Jeff...