Cursa infernala (+18)

Cap. 23- New York

Daris p.o.v.

Si cum v-am spus si am prezis Carter pe la mijlocul drumului spre aeroport a inceput un monolog sublim cu metode usoare de a omora un om fara a lasa urme. Mda stiti pentru ce mi-a tinut acea lunga prelegere ? Nu ca sa invat eu ceva util desi am invatat ci a fost spus tot ca o forma de usoara amenintare. Nu stiu daca o voi rani cu stiinta sau fara stiinta pe Anjel dar daca se intampla raman fara cap pe umeri si nimeni nu v-a sti cine m-a omorat. Deci daca dispar subit sa stiti si voi Carter e de vina.

Acum stau linistit in avionul privat a lui carter si privesc pe geam la norii puposii ce ma acompaniaza in melancolia mea. Faptul ca dupa atat de mult timp am reusit sa ma descarc in fata cuiva m-a mai usurat. Revenind cu mintea si sufletul inapoi in avion constat ca e prea multa liniste. Trag o privire in inconjurul meu si ii vad pe Mike, Jay si Andy cu castile in urechi iar pe Isa concentrata la vesnicul telefon. Eu efectiv ma pierd in ganduri, nu stiu cat mai este pana in NY. O sa ne cazam la un hotel rezonabil, ca sa nu atragem atentia prea tare si pana la ora 9 seara avem liber sa facem ce dorim. Eu o sa stau in camera si o sa dorm sau o sa ma uit la tv. Dece prefer sa stau in camera pai... sa zicem ca de aici am plecat, sa nu credeti ca nu imi mergea firma in NY, dar am vrut sa imi dispara urma si sa incep o viata noua, aici mi-am pierdut tatal, aici aproape mi-am pierdut mama, bine ca sora mea scumpa e in siguranta alaturi de sotul ei si pitica.

Nu vreau sa ies din camera pentru ca pe langa curse imi pierdeam unele nopti prin cluburi sau petreceri unde mergeam cand simteam nevoia de o partida buna. Va dati seama ca as putea intalni una din lipitorile de care zicea mama si nu as mai scapa usor. Am icercat sa am si relatii serioase dar nici una nu a tinut mai mult de o luna maxim doua. Dece ? Monotonie, ma plictisesc repede, ceea ce cu Anjel nu se va intampla. Cu ea efectiv nu ma pot plictisi. Simt cum sunt ciupit de umar si imi intorc privirea spre nimeni altul de cat Mike.

- Da s-a intamplat ceva ?

- Frate unde esti cu gandul ca aici cu noi nu !? Te intrebam daca esti bine pari trist !

- Da sunt bine doar ma gandeam ca ma intorc de unde am plecat !

- Oh asta era, si asta te face trist ? intreaba curios.

- Relativ, in NY am amintirile copilariei mele care de la un moment dat nu a mai fost placut ! incerc sa evit pe cat se poate subiectul, o confesiune pe zi e suficienta.

- Ok sper ca esti in regula ! Si cum te descurci cu Anjel ? schimba Mike subiectul.

- Bine, zic zambind la amitirea provocarii ei, foarte bine chiar. Cumva ar trebui sa ma atept sa ma amenti si tu in urmatoarele minute ? intreb sceptic.

- Neee sunt sigur ca a facut-o Carter cat pentru toti ! zice razand iar eu il acompaniez.

- Si inca cum ! Chiar tine la ea !

- Ca la propria fica, poti spune ! De cand a murit Chris a protejato si a tinut-o sub aripa lui pana a fost pregatita sa infrunte cu adevarat viata.

- A trecut prin multe nu ? intreb ingandurat.

- Prin foarte multe, cand a murit logotnicul ei s-a afundat in lupte. Se antrena seara de seara pana se epuiza de tot. Nu ai sa vezi pe cineva atat de perfect. Intr-un an a reusit sa devina cea mai buna dintre cei mai buni si vorba fiind intre noi, zice in soapta, chiar mai buna ca Carter !

- E puternica, foarte puternica ! Dar s-a inhibat foarte mult, a format un zid protector in jurul ei pe care cu greu reusesti sa il darami.

- Se pare ca tu esti special si chiar daca nu ai ajuns sa il spargi cu siguranta l-ai fisurat, insista oricat de greu ar fi si rezultatul iti va face inima sa lumineze ! zice cu subanteles punandu-si castile inapoi in urechi.