Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 39

Perspectiva anonima

Petrecerea asta este cea mai enervanta . Nu prea îmi plac petrecerile, dar ce as putea face intr-un oraș pe care nu prea îl știu ...
Gândul îmi sta numai la ea ...oare ce face acum, dacă se distrează, dacă are nevoie de ceva? Nu mai apuc sa ma gândesc la ea ...pentru ca telefonul începe sa îmi sune....
-Am auzit de o cursa, te bagi ?ma întreabă înainte sa zic eu ceva ...
-Logic ...bine ca ai sunat ca altfel îmi trageam un glonț în cap ....spun eu indreptandu-mă spre ieșire ...
Ajung la mașina mea, ma urc iar în mai puțin de 20 de minute sunt la locul unde a spus ca se va face cursa . După mine mai încep sa apară mașini ...Am nevoie de victoria asta ...dar eu nu sunt la linia de Start ,eu sunt pe o ruta ocolitoare ....

Cei de la linia de start au pornit, dar eu am rămas în locul unde ma ascundeam .... După ce ei s-au indepartat destul de mult ,am pornit și eu ....sunt pe primul loc, dar telefonul ma enervează pentru ca suna de vreo 5 minute și eu nu îl bag în seama . Pana la urma răspund și sunt și atent la drum ....

-Are probleme !când am auzit cuvintele îmi venea sa intru în alta mașina și sa mor ....
-Ce dracu'? Cum ? E acasă ?întreb eu țipând ...
-Da ...pai acasă are probleme ....spune el mai încet ...dar mie îmi explodează capul de nervi . Dacă incompetentul ăsta era în fata mea ..sigur il ingropam de viu.
-Vin acum! întorc mașina în asa fel încât sa ajung de unde am plecat ... Ea este mai importanta decât porcăria asta de cursa ....

După 30 de minute în care am simțit cum toată lumea mea se sfârșește ,am ajuns în fata casei sale . Îmi iau arma pe care mi-o pun la spate și alerg spre curtea din spate ,din cate am înțeles de la idiotul ăla ..ea este în bucătărie. Ajung în fata unui geam de la bucătărie și vad o scena care o sa-mi ramana mereu pe retina.... Nu stau mult sa ma gândesc ca si trag în handicapatul ăla ... I-am tras un glonț care sa nu-l omoare, dar nici sa nu-i fie bine ....După ce am tras am fugit spre mașina și am plecat de acolo .....
Îmi iau telefonul și îl apelez pe incompetentul ăla ...
-Dacă se mai întâmpla asa ceva ..te omor ! Fără nicio remușcare !și ii închid telefonul

Perspectiva Emmei

Când aud împușcăturile tresar și îmi închid ochii . Ii aud tipatul lui Kevin și după isi lasă toată greutatea pe mine . Nu am nicio putere ca sa îl dau jos de pe mine, dar tot încerc .... Nu ma dau bătută, îmi las ochii sa se inchida...  tot încercand sa îl dau jos de pe mine și pana la urma îmi duc mana la gura și după îmi deschid ochii ca sa vad dacă mai este pe mine dar ma uit la mana mea care este plina de sânge .
Nu mai încerc sa fac nimic dar în momentul acela simt cum greutatea lui Kevin dispare de pe corpul meu firav și când dispare în totalitate simt cum doua brate ma ridica de pe jos și eroul meu ma sărută pe frunte . Îmi ridic privirea și îl vad pe Dylan cum se uita pe tot corpul meu. Probabil cauta vreo rana. Acum Dylan ma tine in brate și urca cu mine în dormitor. Îmi da camasa, sfasiata, jos și cauta vânătăi sau lovituri. Eu sunt muta, blocata și socata. Am atâtea întrebări pe care nu știu cui sa i le pun. Sunt în ceata...
Dylan se duce în baie, aud apa curgând apoi el iese. Ma ridica grijuliu, ma duce in baie si ma lasa sa ating gresia rece ,cu picioarele mele care sunt ca niște bete ....

-Ai nevoie de ajutor sau te descurci? ma întreabă calm
Eu dau din cap în semn ca ma pot descurca, iar el iese si închide ușa.
Îmi dau ultima piesa vestimentara jos, adică perechea de boxeri și intru afundandu-mă în apa calda și parfumata. Vad cum apa se colorează din cauza sângelui care îmi murdărește corpul dar încerc sa-l evit. Îmi spumez repede corpul apoi ies și ma înfășor intr-un prosop.
În pat sta Dylan nervos. Ma așez lângă el. Acum mi-am revenit din șoc și pot gândii ,nu m-am speriat doar ca am fost foarte socata ...
-Ai vreo idee ? îl întreb în timp ce ma așez lângă el.
-Totul va fii bine...îmi spune în timp ce ma îmbrățișează.
Îl simt ca nu se crede nici el și ca este foarte tensionat...
-Atâta poți?întreb eu în timp ce îmi așez capul pe pieptul sau ...
-Emm...nu știu ce sa spun dar jegul ăla o sa moara din mana mea ..spune el în timp ce îmi mângâie parul proaspat spălat ...
-Pai ...nu este mort ?întreb cu teama ...
Dacă pățea cineva din persoanele pe care le iubesc ,ceva din cauza idiotului ăla ..sigur ii trageam un glonț mortal dar asa ca m-a rănit pe mine ...nu am de gând sa îmi murdăresc mâinile cu sângele unui nenorocit dar pe Dylan îl cred în stare . Îmi este frica sa nu facă vreo prostie ,care ar putea sa mi-l ia de lângă mine ... Dacă Dylan va pații ceva ,ar fii mai bine ,ca ,Kevin sa își sape singur o groapa .
-Nu a fost un glonț letal ...glonțul ala ...doar i-a amorțit puțin corpul .....nu știam cum sa reacționez ,ma blocasem dar trebuie sa imi revin..
-Tu ești bine ?întreb eu intorcandu-ma la el și luandu-l în brate . Nu m-am putut abține și am început sa plâng ....
-Iubito ,sunt bine ! Tot ce contează este ca tu sa fii bine . Apropo ...scorpia a dispărut?ma întreabă Dylan încercând sa își afișeze zâmbetul
-Nu ...nu a disprarut dar ....
-Scorpia îmi place la nebunie și nu vreau sa dispară asa ca nu vreau sa existe vreun "dar" . Ok?ma întreabă el serios și după mi-a făcut cu ochiul
-Ok....spun eu mai încet .
Nu îmi place ca eu sa fiu manipulata dar acum sunt într-o stare jalnica . Ma bucur ca nemernicul ăla nu a reușit sa își duca planul la sfârșit dar totuși cine l-a împușcat?
-Nu știu dacă este momentul potrivit dar este seara de Crăciun ....spune Dylan în timp ce se ridica de pe pat ..
Nici nu mi-am dat seama ca s-a făcut seara ....