Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 55

Perspectiva Emmei

Intru în camera fratelui meu și după în dresing-ul acestuia . Ma uit printre cămășile lui și aleg una alba, cei din casa nu trebuie sa afle ca eu și Dylan voiam sa o facem aici și acum . Ies din dresing și ma opresc în momentul în care voiam sa ies din camera , gândindu-mă la fratele meu și la cat de mult îmi place camera lui dar și la cat de dor îmi este sa mai stau cu el.

Ma întorc pe călcâie si deschid ușile biroului lui Edan și intru rapid în încăperea care m-a enervat mereu . Mereu am urat biroul acesta pentru ca Edan petrecea prea mult timp aici și de mine uita . Când intra în camera asta uita de tot și stătea aici cu orele ,iar în momentul în care ieșea mai vorbea putin,cu noi și dupa pleca printr-un club sau ceva de genul.

Intru și ma așez pe scaunul de la birou si iau o rama foto , în care suntem noi doi . În poza suntem la una dintre casele bunicului și îmi aduc aminte ca atunci trăia și bunica . Am pierdut-o pe bunica când eu aveam 12 ani . Am suferit enorm la pierdea acesteia dar mereu îmi aduc aminte ce mi-a spus înainte sa închidă ochii " Zâmbește când îți vine sa plângi ,lupta când vrei sa renunti și iubește când vrei sa urăști ". Atunci i-am spus ca o sa respect indrumarea ei dar nu am știut ca o sa fie asa de greu . De mult timp nu prea am mai zâmbit cu adevărat , de luptat am luptat ,chiar dacă îmi venea sa îmi pun capăt zilelor iar faza cu iubitul nu știu .......
Într-o mana țin camasa iar în cealaltă, poza și ma gândesc la viata mea care începe sa capete un alt contur , viata mea începe sa devina alta poveste . În povestea asta sper ca voi fii fericita și ca voi putea sa zâmbesc chiar dacă îmi vine sa plâng . Nu știu ce îmi rezerva viitorul dar nici nu mai am de gând sa ma mai gândesc , vreau sa trăiesc momentul ,sa ma gândesc doar la prezent și la întâmplările care ma fac fericita .
Sunt multe lucruri la care nu am răspuns dar cu timpul sper ca voi primii și dacă nu , o sa le las asa ....

Ma ridic de pe scaunul biroului și ma opresc în fata unei biblioteci ,plina cu dosare și printre ele câteva cărți . Nu îmi dau seama cum tata s-a gândit ca eu sa administrez firmele bunicului ,cat timp acesta este plecat . Îmi plac afaceri și sunt mandra de femeile care reușesc în domeniul acesta . Este greu pentru o femeie sa ajungă puternica într-o lume a bărbaților .
Ma apropii mai mult și iau un dosar și încep să-l răsfoiesc si incep sa ma gandesc cum ma voi descurca . Mai sunt mai puțin de doua luni și voi da admiterea la medicina ,iar acum am răspunderea unui gigantic lanț de firme și hoteluri . Sunt sigura ca Dylan ma va ajuta cu toate ședințele și toate treburile care se întâmplă pe acolo dar totuși am emoții . Am meditații peste meditații din cauza ca le-am întrerupt și ca am pierdut cam mult de la școală . Aștept momentul în care voi avea diploma în mana și ca voi știi ca de abia acum începe viata mea ,cu adevărat .
Nu știu dacă Dylan va rămâne cu mine pana la sfârșit dar vreau doar sa ma bucur de moment . Când îmi aduc aminte de Dylan ,pun dosarul la locul lui și ies din camera ținând în mana camasa lui Edan .
Încep sa alerg pe hol și ma împiedic de o pereche de papuci ,de casa , și cad în patru labe . Ma ridic repede și aud un raset de pe scări .

-Mie îmi plăcea priveliștea .se aude vocea lui Jason

Imediat îmi aduc aminte ca eu sunt îmbrăcată cu ,camasa lui Dylan care este închisă la doi nasturi și cu pantalonii mei negrii .

-Parca ai plecat ....ii spun și nu mai aștept niciun răspuns ca intru în camera mea

În camera mea este Aylin care se sprijină de biroul meu și Dylan care sta în pat și răsfoiește un caiet . Mi-am dat seama pe ce caiet se uita dar nu tip și nici nu fac urat ,doar ma așez lângă el și pun camasa pe marginea patului . Eu nu se uita la mine , Dylan este foarte atent la desenele făcute de mine . Nu am spus nimic și nici nu am de gând să-l întrerup din a se holba la niște desene care sunt mai mult sau mai puțin vesele .