Iubirea Cursei // Wattys2018//

Capitolul 74

Perspectiva lui Dylan

Oricât as vrea sa o uit pe Emm ... nu pot, dar trebuie. Pana la urma viata continua și fără ea și chiar se vede ca este fericita lângă Ambrogio.
Mai bine nu veneam la nunta asta... de când am văzut-o pe Emma nu mai pot sa ma gândesc la iubita mea actuala, nu pot sa o privesc, îmi e scârbă sa o ating și sa ma atingă. Nu știu de ce reacționez asa , dar se pare ca Emm și-a pus bine amprenta în viata mea. Ochii ăia, buzele, parul și mai ales zâmbetul ma înnebunesc...practic tot ce este ea ma înnebunește.

-Dylan, îți convine ideea asta?îmi distrage Abigail atenția

Nu zic ca Abigail e urata sau ceva, dar Emma este exact ce am nevoie. Abigail cu ochii ei de căprioară, parul ăla blond și tot ce are ea mai frumos parca nu ma face sa o iubesc atat de mult, dar ii sunt dator .

-Ce idee să-mi convină?o intreb uitandu-ma la cafeaua mea

-Sa va mutați aici!tipa Mia plina de entuziasm

-De ce sa ne mutam aici? Mie îmi place în L.A și acolo am lumea afacerilor mele asa ca rămânem acolo .spun eu hotarat

-Dar...

-Nu exista dar, Abigail!

Cat de idiot sunt uneori, in unele cazuri sau mai bine spus mereu sunt asa. Ce as putea eu sa fac in New York ? Nu aici este viata mea sau cel putin asa consider eu. Am atatea amintiri in L.A., atatea planuri, visuri si sincer sa fiu nu vreau sa le uit, iar mutarea asta in N.Y. asta ar face si pana la urma asta cred ca este si planul si Abigail.

Uneori imi vine sa ma duc la ea si sa ii spun tot ce simt si tot ce reprezinta ea pentru mine, iar alteori imi vine sa tip la ea si sa folosesc cele mai urate cuvinte, la adresa ei, dar mereu imi aduc aminte ca am pierdut-o din vina mea si ca nu o sa mai fie niciodata a mea.

Poate este mai bine sa imi continui viata cu Abigail si sa o uit pe mostenitoarea Evans sau poate este mai bine sa incerc sa rezolv ceva intre mine si enervanta asta mica.

-Mia, ma bucur atat de mult ca tu si Derek va intelegeti atat de bine si ca intre voi nu exista secrete... spune Emma zâmbind si uitandu-se cu coada ochiului la mine

-Si eu ma bucur ca nu ati renuntat usor unul la altul. sar si eu, atacând-o pe Emma

-Nu au avut de ce sa renunte unul la altul si cel mai important s-au iubit. imi raspunde Emm aproape tipand la mine

Ok..ultima parte m-a enervat enorm si m-a facut sa-mi pierd controlul.

-Poti spune orice despre mine, dar ca nu te-am iubit nu poti sa spui asa ca taci dracu din gura!

Toti tac si se uita lung la mine. Stiu, nu trebuia sa-i vorbesc asa, dar m-a enervat prea rau...

-Nu ma refeream ca nu m-ai iubit tu, ci ma refeream ca nu te-am iubit eu!imi tipa si ea in fata

Nu credeam ca o sa doara ceva in halul asta, dar m-am inselat, doare al naibii de tare sa auzi asta din gura persoanei care credeai ca te iubeste. Hmmm....ce cliseu, inainte frângeam eu inimile femeilor din viata mea iar acum sunt eu cel ranit. Karma, corect?

Ma ridic de la masa si ies din cafenea, nu are rost sa raman. Ce as putea sa ii mai spun? As putea sa o contrazic? As putea, dar nu vreau, nu o mai vreau, vreau sa ramana cu ala si sa-l iubeasca pe el, nu pe mine, eu sunt nimic. Defapt nu sunt nimic si din cauza asta o sa imi continui viata mea mizerabila.

-Mereu ai plecat, doar atat ai stiut sa faci... vocea Emmei ma face sa ma opresc pentru cateva secunde din a ma urca in masina, dar pana la urma ma urc