Monstrul

III. Poveste

             Fata se înroșește și își apleacă capul. Nu era obișnuită cu complimentele, mai ales cele din partea bărbaților.
              -Camera aceasta este la dispoziția ta! Voi trimite câteva servitoare pentru a-ți aduce câteva haine.
              Aceasta se întristă știind că nu va mai avea nicio șansă de a scăpa. Era captivă și trebuia să se obișnuiască cu asta.
              Bărbatul iese rapid și păsește pe holurile mari ale castelului. Avea întâlnire cu consiliul și nu putea să amâne.
              -Bună ziua, domnule! spune Eluf, unul dintre bătrânii foarte înțelepți care se aflau acolo.
                 Avea barba lungă și deasă, ca cele ale din poveștile pentru copii. Se spunea despre el că ar fi copilul unei vrăjitoare dar era doar un mit.
               -Vreau să trecem la subiect! își așează palmele pe masă. Eu am fata, ce trebuie să fac pentru a rupe blestemul?
               Bodil, una dintre doamnele de respectat ale curții, se ridică în picioare și începe să povestească o istorioară, citită dintr-o carte, pe care o ținea în buzunarul stâng al pelerinei.
                 -,,În vremurile de demult nu exista Pământ, nu existau  nori şi nici stele, nici măcar soare. Era întuneric de jur împrejur. Nici un animal cât de mic nu zburda, nici măcar o pasărea. Cum să fi putut zbura, dacă nici de-a lungul, nici de-a latul, lumea nu exista? Dar ce exista atunci?Un Cer, da, acela a existat, o lume de sus, deasupra, departe, peste stelele noastre.  Şi ochiul lui Dumnezeu strălucea în Cer, precum un soare, îngerii cei mici nici nu puteau să se uite în ochii lui Dumnezeu, acesta era pentru ei mult prea luminos, îngerii cei mari aveau voie să se uite puţin în ochii lui Dumnezeu şi puteau chiar să se aproprie de tron, când Dumnezeu Tatăl voia să le spună ceva.În tot acest Cer răsuna o muzică frumoasă. Cântau viori, flaute şi harpe. Îngerii cântau cântece lungi şi când un concert se termina începea imediat altul. Tot aici existau îngeri, care aşezau pe mantia albastră al lui Dumnezeu stele de aur. Alţi îngeri prindeau raze de lumină şi le înşirau ca pe nişte pietre preţioase. Totul era minunat şi grandios.
Odată se rugau doi îngeri mari în faţa tronului lui Dumnezeu. Când s-au ridicat din faţa tronului au străbătut Cerul în jos, deoarece tronul lui Dumnezeu era la înălţime, precum piscul unui munte. Deodată unul din îngeri, pe nume Lucifer s-a oprit, el privi toată splendoarea Cerului, mantia sa strălucitoare şi se gândi:
             – Totuşi cât e de frumos să fii Dumnezeu! şi îmbrăcămintea mea e aproape la fel de luminoasă ca şi haina Domnului. Cu acestă haină luminoasă a mea aş putea să stau şi eu pe tron!
                  Şi pe când se găndea Lucifer aşa, un norişor i-a întunecat fruntea, umbrind-o ca o pânză de paianjen. Norişorul s-a apropiat şi de inima lui, în care a pătruns ca o pată neagră. Lucifer s-a speriat, când a văzut această pată şi repede a acoperit-o cu aripa. Dar când şi-a reluat zboul, în Cer l-a întâlnit pe Michael, care l-a întrebat:
               – Lucifer, ce este cu tine? Eşti bolnav? Tu ai o pată pe haină!
                 – Mă apasă puţin la inimă. Nimic mai mult.
                  Apoi Lucifer s-a îndepărtat repede şi s-a dus la îngerii mici şi le-a spus:
                – Faceţi-mi o mantie roşie ca focul!
                  Când a fost gata mantia şi-a acoperit cu ea pata din inimă încât nu s-a mai văzut nimic.
                  Lucifer a rămas cu îngerii cei mici şi i-a întrebat:
                  – Vreţi să mă ajutaţi să constuiesc un tron? Mă aşez pe el şi voi fi Dumnezeul vostru. Pe tronul cel mai înalt nu aveţi voie să urcaţi. La tronul meu veţi putea să veniţi întotdeauna.
               Mulţi îngeri s-au speriat de aceste cuvinte. Altora le-a plăcut Lucifer atât de mult, încât au fost de acord cu el. Aceştia au încetat să mai cânte şi să mai facă muzică şi nu mai participau la împodobirea straielor cereşti.
               Atunci a venit iar Michael să vadă ce se petrece cu Lucifer şi plin de teamă a dus vestea lui Dumnezeu, că Lucifer îşi construieşte tronul său personal.
            Tatăl ceresc a spus:
             – Du-te şi spune-i lui Lucifer să-şi smulgă inima din piept şi Eu îi voi da o inimă nouă şi luminoasă. Dacă el vrea să facă aceasta adu-l la mine. Dacă nu vrea, poate să aibă tronul său, dar nu în Cer. Pune mâna pe sabie şi izgoneşte-l din Cer.
               Şi precum a zis Dumnezeu Tatăl, aşa a fost .
           Acestea toate Michael i le-a spus lui Lucifer, dar el avea mulţi îngeri de partea lui şi nu mai voia o inimă nouă. Atunci îngeii au încetat să mai cânte. Voci stridente s-au auzit strigând deodată. A început să bată un vânt puternic, să se ridice trombe de flăcări şi să tune în Cer: Michael a apucat sabia lui cerească. Din ea au scânteiat fulgere. Cu o voce puternică a strigat:
               – Cine vrea să rămână credincios lui Dumnezeu să treacă de parte mea!
             Lucifer strigă şi el:
                 – Cine vrea să vină cu mine în noul cer, să vină la mine!
Atunci se împărţiră îngerii în două cete. Deasupra erau cetele lui Michael, dedesubt erau cetele lui Lucifer. Michael a lovit cu sabia lui de fugere în bolta cerului. Acesta se crăpă,  şi se făcu o spărtură adâncă. Lucifer şi îngerii săi încercau să se apere şi să lupte; nu voiau afară, în întuneric.
Dar Dumnezeu nu-i mai îngădui în lumină. Atunci au pălit culorile frumoase de pe straiele lor şi din degetele lor au crescut copite. În faţa sabiei lui Michael s-au prăbuşit din Cer afară, în adâncuri, urlând tare, şi Lucifer odată cu ei.
              De atunci există o lume întunecată în adâncuri. Spiritele lor au făcut acolo propria lor lumină printr-un foc mic deoarece le îngheţau labele. Dansau în jurul foculeţului, care cu timpul s-a prefăcut într-un foc mare. Iar tronul, pe care l-au făurit pentru Lucifer l-au aşezat în mijlocul focului ca să aibă întotdeauna căldură.Sus, Michael a închis borta din Cer, unde a rămas totuşi un semn.''
                -Toată lumea știe povestea aceasta, Bodil! comentă Bjarne, un pitic care ar putea omorî pe oricine
                  -Semnul acela, după spusele celor înțelepți, ar fi a celui care ne-ar scoate din acest blestem! După legendă, urmașul lui Lucifer trebuie să formeze o legătură cu urmașul lui Dumnezeu, pentru a ne scoate din păcat!
                  Era total confuz, ce legătură avea el cu povestea aceasta? Nici măcar nu știa de ce trebuia să țină săraca fata, captivă.
                   -Trebuie să existe dragoste între voi doi! explică Bodil, de parcă totul ar trebui să fie evident.