Monstrul

XXXV. Sarcină

             Se ghemui în patul mare, cu mâinile pe stomac. Avea dureri de nesuportat de câteva săptămâni, dar nu voia să spună nimănui.
             Alergă rapid spre baie și se așeză în genunchi lângă vasul de toaletă. Voma tot ceea ce mâncase în acea dimineață și se simțea goală pe interior.
            O mână mare îi masa liniștitor spatele, șoptindu-i cuvinte încurajatoare.
              Bărbatul era îngrijorat pentru iubita lui, se comporta ciudat de ceva timp.
              -Ești bine?
              -Da, cred că e de la mâncarea de dimineață, a fost mult prea multă! își spălă fața.
               Lacrimile îi cădeau pe obrajii ușor îmbujorați în timp ce se îndrepta spre cameră. Se prăbuși pe podea, strângându-și degetele în pumni. Ochii i se închiseră rapid, întrând într-un întuneric vag.
             Bărbatul o ridică speriat și alergă cu ea spre casa doicii. Inima îi bătea nebunește și mai avea puțin si-i sărea din piept.
             Femeia o privi cruciș pe fată, ca apoi să ofteze uimită. Își pune mâna la gură și suspină.
              -Dumnezeule! își face cruce.
             Harry o privi încruntat, ignorând gestul pe care-l făcuse. Nu înțelegea ce se întâmplase și voia să știe.
              -Vreau să-mi spui ce are? De ce a căzut lată la picioarele mele, inconștientă? urlă.
               -Domnule, cred că ar trebui să vă așezați, vestea aceasta vă va schimba total viața!
                Își masă fruntea frustrat, făcând pași mari spre scaunul de lângă canapea.
                -Aș dori să știu dacă ați întreținut relații sexuale.
             O privi surprinsă și aprobă din cap.
                -Vă anunț cu mare bucurie că fata este însărcinată!
              Gura lui se lărgi considerabil, mici bobițe de transpirație adunându-se pe fruntea lui. Ochii îi luceau și dacă lumea nu l-ar cuniaște, ar fi spus că mai avea puțin și plângea.
                -V-aș ruga să mă lăsați puțin singur!
                Dorința i se îndeplini rapid, mult mai rapid decât ar fi crezut. Izbi cu pumnul în primul perete care-i apăru în cale, vărsându-și nervi. Făcuse o greșeală pe care nu o regreta, ba chiar își dorea acest copil. Nu putem să uităm faptul că această naștere i-ar fi distrus corpul și odată cu el i-ar fi murit iubirea și șansa de a ajunge în Rai și să rupă blestemul.
             Îi mângâie cu duricele degetelor chipul palid și îi îndepărtă firele obraznice de păr blond care nu voiau să-și găsească locul. O iubea și își va exprima sentimentele în fața tuturor, când o va cere în căsătorie și vor anunța această veste minunată.
           Un bebeluș era o mare bucurie într-o familie, un dar de la Dumnezeu. Asta arăta că bărbatul e potent și capabil șa-și întemeieze o familie.
           Asta însemna că va trebui să-i explice totul, ce erau ei, ce erau ceilalți, unde erau, de ce era la el casă, trebuia să-i spună totul.
  

           Își pregăti cartea cu imagini, cea de pe care învățase și el când era mai mic. Aștepta cu nerăbdare să se trezească și să-i poată da vestea. Își frământa mâinile, ca apoi să le șteargă de pantaloni.
            Ochii ei se deschiseră brusc, doar că nu erau ai ei. Erau total negri, un negru în care-ți puteai vedea reflexia.
              -Ce s-a întâmplat? clipi des și culoarea dispăru.
              O privi zâmbind, pregătit de discursul pe care avea să-l spună.
               -Acum câteva săptămâni, când ne-am lăsat purtați pe culmile plăcerilor, am uitat să folosesc protecția. Vreau să știi că te iubesc enorm și orice alegere vei face, eu te voi susține! o sărută scurt. Iubito, ești însărcinată!
              Își strânse picioarele la piept, suspinând ușor. Încă nu știa ce se întâmplase cu adevărat, în cap îi răsunau cuvintele acelea ești însărcinată.
              -Cum adică? mormăi.
             -Vom avea un copil!
                Inima i se opri din bătut și totul în jurul ei dispăru. Era doar ea, care-și dăduse de graviatația situației în care se afla.
               -Nu se poate!
               Se ridică brusc și ameți. Se sprijini de masa de lângă pat și respirase lung. Era în camera ei și credea că visează.
             -Te rog, lovește-mă! îl privi rugător.
             Așteptă impactul dar acesta nu mai veni. Corpurile lor erau atât de apropiate încât îi putea simți respirația pe frunte. Îi apucă fața în palme și o sărută. Nu era ceva brutal sau pasional, era ceva plin de dragoste.
             -Te iubesc! îi șopti în dreptul urechii.
             -Și eu te iubesc! răspunse hotărâtă.
             Acum putea simți bucurie. Va avea un copil cu bărbatul pe care-l iubește.
             -Acum că te-ai împăcat cu ideea asta, îți voi răspunde la fiecare întrebare pe care o ai.
            Își încolăci brațele în jurul gâtului lui și oftă.
             -Ce ești tu? Ce sunt eu?
             -Tu, iubita mea, ești una dintre creațiile Divinității! Eu sunt un simplu demon printre alți mii de demoni.
             Explica asta de parcă ar fi ceva normal, de parcă la orice pas pe care-l făceai găseai un asemenea specimen, din care ea făcea parte.
            -Nu pot fi un înger, am păcătuit mult și uneori am avut intenția de a renunța la credința pentru Dumnezeu!
             -Da, dar după cineva din viața ta te-a adus înapoi pe drumul cel bun, unde îți era locul. Ești o aleasă a Lui și nu poți nega că niciodată, când îți făceai rugăciunile, nu ai simțit o prezență care te făcea să radiezi.
           -Dar dintre atâția oameni... de ce eu?
           -Pentru că El a ales asta, doar el poate alege ce se poate întâmpla în viețile noastre.
           -Așa e și la voi, El vă construiește?  
           -Nu, iubito! La noi e foarte diferit, fiecare își creează propriul trai.
            -Dar tu ești un om bun, ce cauți aici? îi prinse tricoul în pumni.
             -Nu toți oamenii buni sunt îngeri. Eu am făcut păcate mari, care nu pot fi iertate decât de El.
             -Și noi doi vom putea rămâne împreună?
            -Se zvonește, începe, că raiul și iadul vor trăi în armonie după ce un înger și un demon vor deveni suflete pereche și-și vor arăta dragostea printr-un urmaș, care va fi conducătorul tuturor!
               -Și dacă nu suntem noi aceea? Dacă eu voi deveni rea, la fel ca tine?
                -Există posibilități, îngerul să devină rău și demonul să devină bun!
                Clipi des și zâmbi obosită. Mai avea o singură întrebare pe care o și spune:
              -Acum ceva timp, în primele mele zile în care am stat aici, am auzit de un blestem pe care trebuie să-l ridic. Ce era cu el?
               -Moștenitorul lui Lucifer nu putea iubi, dar s-a demonstrat contrariul!