Monstrul

XXI. Grădină

            A doua zi dimineață se trezi în pat. Probabil adormise în timp ce urca scările în brațele lui.
           Își frecă ochii cu dosul palmei și își îndreptă spatele, care imediat pocniră.  Strâmbă din nas din cauza disconfortului pe care il simțise.
          Privi pentru câteva minute îndelungate geamul. Vedea grădina plină cu tot felul de flori, albastre, roșii, roz, dar un singur soi îi atrase atenția, cel de trandafiri negrii. Nu avusese ocazia să vadă așa ceva.
           Merse leneș spre baie și își făcu un duș rapid pentru a se mai dezmorți. Avea de gând să-și aleagă cele mai comode haine din dulapul ei, adică o pereche de pantaloni scurți și un tricou înflorat.
           Pe măsuța de lângă pat era așezată o tavă plină de mâncare. Rugase una dintre servitoare să-i aducă la micul dejun o salată de fructe, sau ceva sănătos. Ținea la siluaeta ei, muncise prea mult pentru a o strica acum.
           Mâncă și aștepta pe cineva care ar putea s-o scoată afară. Primul care intra în cameră fusese Harry, ca de obicei.
           -Bună dimineața! o salută.
           -Bună dimineața! își legănă picioarele.
              Bărbatul o privi zâmbind. Era neobișnuit pentru el să facă acest lucru. Ea o schimba enorm, nu se mai comporta urât cu servitoarele, nu mai omora animale doar pentru propria plăcere și ajuta oamenii săraci din satul apropriat. Trimise de la palat câteva provizii pentru fiecare familie care avea nevoie de ele și câteva haine pentru cei mici și părinții lor.
              -Pot să ies în grădină? Te rog! îl privi rugător.
              Oftează gânditor și-și mângâie bărbia. Dacă mergea cu ea, ar fi pierdut unul dintre cele mai importante jocuri ale anului. Se aduceau din diferite părți ale lumii, animale ciudate, probabil nemaivăzute și se prezentau pe un canal special de televiziune. Se făceau diferite premii, de exemplu pentru cea mai frumoasă blană, pentru cele mai spectaculoase puteri și lista putea continua cu încă mii de astfel de titluri.
             -Haide! îi întinde brațul pentru a-l putea apuca ea.
          Fata făcu un lucru nefiresc și-i sări în brațe. Chicoti fericită și porni cu pași mari spre ieșire.
           Când ajunse pe holul lung, mâna îi fusese prinsă de cea a lui Harry. Căldura pe care o emana el o făcu să tremure. Se înroși și își lăsă privirea în jos. Își împleticiră degetele și continuară drumul. Nu observa nimic din ce se întâmplă în jurul ei, nici măcar nu era atentă la pe unde mergea, se putea împiedica foarte ușor.
           Căldura soarelui se izbi brutal de fața ei, ca o minge de fotbal la ora de sport sau ca o notă proastă la matematică.
           Privea cu ochii măriți femeile care munceau, îmbrăcate în fuste și cămăși negre, în grădină. De obicei, pe vremea aceasta caldă, nu purta deloc haine închise.
             -De ce sunt îmbrăcate așa închis? îi șopti la ureche întrebarea pentru a nu atrage atenția asupra ei.
              -Ele și-au ales costumația aceasta, sunt niște ciori! dă din umeri.
              Ciori, repetă de multe ori acest cuvânt. Înseamnă că aceste femei se pot transforma?
              -Da, se pot transforma.
              Nu știa că gândise cu voce tare, nu o făcea de multe ori. Se încruntă pentru câteva secunde scurte, dar după văzuse lucrul de care era atrasă, trandafirii negri.