Monstrul

XXX. Sărbătoare

            Își aranjează cravata în fața oglinzii. Avea întâlnire cu consiliul și avea de gând să spună tot ce s-a întâmplat în ultimele câteva zile.
            -Bună ziua! intră în sală și se așeză la scaunul lui, în capul mesei.
           Privea privirile înfricoșate ale tuturor și își dădu seama ce s-a întâmplat.
            -Știți totul? ridică o sprânceană.
            Dau aprobator din cap. Inimile în piepturile lor erau strânse într-un pumn din cauza fricii. Le era teamă ca nu cumva să izbucnească și să dea vina pe ei din orice motiv. Fiecare dintre ei avea o familie, cu doi sau mai mulți copii și voia să îi apere chiar cu propria viață.
              -Vreau să vă spun că planul vostru a dat roade, m-am îndrăgostit!  mustăcește.
              Persoanele încep să aplaude și să fluiere încântate.  Sarahah, una dintre reprezentantele tribului de halubalu, privea cu ură la bucuria persoanelor. Era o creatură ciudată, care putea face magie, dar doar în folosul altcuiva. Nu avea voie să ceară ceva ea, trebuia să ajute pe altcineva.
               -Ce mai trebuie să fac pentru a ridica blestemul? întrebă.
               -Trebuie să vă arătați dragostea prin ceva!
                -Adică? clipi des.
                -Adică fata trebuie să rămână însărcinată.
                 Respirația i se opri. Considera că trupul ei era mult prea fragil și copilul ar fi omorâo imediat după naștere.
                -Nu aș putea găsi altă soluție?
                -Nu! dau negativ din cap elfii și ciorile.
                Se ridică furios și pleacă în camera lui. Trebuia să se pregătească pentru sărbătoare, la fel cum făcea Janette.
              Era îmbrăcată cu o rochie de seară, neagră. Îi scotea talia și sânii frumoși în evidență. Își prinde părul într-un coc cât mai elegant posibil. Nu se considera frumoasă, ba chiar credea că e foarte urâtă. Pârul ei i se părea mult prea decolorat, buzele prea mici și ochii mult prea mari.
            Oftă supărată și se așeză pe pat. Nu voia să iasă din castel arătând așa. S-ar fi făcut de rușine și l-ar fi dezamăgit pe Harry. De asta îi era cel mai frică, să-l dezamăgească. Începuseră să fie din ce în ce mai apropiați și nu voia să distrugă asta.
         Își aruncă brățara din argint pe care o purta pe jos și începu să suspine. Își ura corpul și tot ce ținea de ea.
           -Ce s-a întâmplat? întră Harry în cameră și se așează lângă ea.
              Își ascunde fața în palme și plânge neîncetat. Mormăie ceva și îi prinde sacoul în pumni, ca apoi să se lipească de el.
             -Sunt urâtă!
             Când auzi asta inima i se umplu de furie și ar fi vrut să bată persoana care i-a spus asta. Îi prinde cu degetele bârbia și o ridică. Ochii ei erau roșii și umezi.  O privește drăgăstos și îi sărută fruntea.
               -Dacă tu ești urâtă eu sunt Mama Pădurii și îți spun, din experiență că e foarte urâtă! râde slab.
                Janette zâmbește și se ridică. Își netezi rochia și își puse brățara înapoi. Obrajii ei erau roșii, se comportase ca un copil.
                Respirația i se opri când bărbatul o sărută. Își înfipse mâinile în părul lui și trase ușor. Îi prinse talia cu mâinile și îi mângâia ușor spatele. Îi atingea gâtul, atingând vena proeminentă de pe el. Coborî spre umeri, pe care-i explora. Erau lați și plini de mușchi. Îi linse buza inferioară și-i ceru permisiunea de a intra în gura lui. Amândoi încercau să-l domine pe celălalt, dar niciunul nu reușea.
            Se retrase ușor și-și lipi fruntea de a ei. Respirau săcadat, ca și cum ar fi stat sub apă timp îndelungat. Niciunul dintre ei nu voia să spulbere liniștea aceasta, așa că muzica o făcu. Era ceva străvechi, inventată pe vremea bunicului bunicului lui Harry. Erau note vesele pe care putea dansa oricine.
           Își lipi nasul de geamul mare și privi totul. Tarabe, pline cu mâncare erau așezate în curtea castelului în formă de cerc, lăsând în mijloc un loc liber pe care era pusă o scenă cu câteva scaune. Oamenii erau îmbrăcați în haine ce se purtau pe timpuri la țară, pantaloni în culori pastel și opțional vedeai la bărbați un tricou. Picioarele lor goale erau pline de praf și mici zgârieturi din cauza pietrelor. În lumea ei nu văzuse așa ceva niciodată, se mai organizau astfel de activități dar nu în felul acesta. Fiecare chip pe care-l vedea emana doar bucurie și încântare.  Vedea aburii care veneau de la mâncarea din ceaune îi făceau poftă și mai avea puțin și saliva.
               -Putem merge afară? se întoarce brusc spre el.
              Acesta aprobă și-și întinse mâna stângă, pe care aceasta o prinde rapid. Îi înconjură talia și ies ușor pe ușa. Pielea o ardea acolo unde degetele lui o atingeau. Avea emoții mari și se ruga în gând să nu se facă de râs. 
              -Stai calmă! îi sărută fruntea. Tremuri!
               Toate privirile au fost îndreptate spre ei. Nici măcar nu-și dădea seama cât de lin și senzual mergea la brațul lui Harry. Diferența dintre înălțimile lor erau eniorme, de aproape douăzeci de centimetri. Erau un cuplu perfect din punct de vedere fizic, ea era mai mică și el mai mare.
              Zâmbea până la urechi cu obrajii roșii când toți au început să aplaude.
              -Te plac! îi șopti la ureche cât de discret posibil. Adică ei te plac, eu te iubesc!