Monstrul

XXVI. Dimineața

           -Bună dimineața, rază de soare! îi șoptește la ureche o voce suavă.
            Își îngropă fața în pieptul trupului cald de lângă ea.Oftează satisfăcută, corpul ei fredonând fericit. Nu voia să se trezească nici în ruptul capului, dormise mult prea bine.
              -Pisicuță, trezește-te!
              Nu-i plăcea acest apelativ, pisicuță, suna golănesc și ea nu era un animal paros, cu coadă și patru picioare și care mânca șobolani sau alte animale care i se păreau scârboase și pline de boli.
             Icni deranjată de lumina soarelui care-i intra în ochi și-i închise rapid. Cu siguranță era o oră târzie și ea nu era obișnuită să doarmă mult, chiar și cinci ore i-ar fi de ajuns. Era o persoană matinală deoarece învățase de la bunica ei că dacă te trezești de dimineață, vei ajunge mult mai departe de cel care se trezește mai târziu.
              -Bună dimineața!
              Vocea ei suna diferit, probabil din lipsa deshidratării. Era greu să-ți înghiți flegma dacă nu o aveai. Ceru din priviri un pahar cu apă și se pare că Harry înțelesese.
            Un pahar de sticlă, care avea în jur de zece centimetri îi fusese pus în dreptul buzelor. Își aplecă puțin capul și tuși când simți lichidul rece ce-i era dat. Dacă nu ar fi avut grijă, ar fi scuipat totul și ar fi udat cearșafurile din mătase. Gâtul i se umezi rapid și acum putea vorbi normal.
              Abea acum își dăduse seama de prezența omului de lângă ea. Îl privea cu mirare și mai avea puțin și țipa de bucurie.  Era sigură că uitase și nu avea să vină să doarmă cu ea. Era neobișnuit de neatentă în această zi.
                Zilele în care o urmărise dăduseră roade, știa totul despre ea. Era o femeie ușor de citit, vulnerabilă după părerea lui. Puteai vedea pe fața ei spaima, extazul, confuzia, bucuria, fericirea, mulțumirea, mândria, iubirea, tristețea, rușinea, dezgustul, disperarea, amuzamentul, aprecierea, entuziasmul, hotărârea și durerea. Era ca o carte deschisă, tu trebuia doar să știi să descifrezi cuvintele.
               Era mult mai îmbrăcată că în serile trecute, purta o pereche de pantaloni de pijama care-i ajungeau până la gleznă și un tricou galben.
              -Am dormit așa bine! mormăi bărbatul de lângă ea.
              Avea mâinile sub cap și privea gânditor tavanul. Stătea așa doar pentru a-i oferi ei șansa de a-l putea analiza în voie. Își încordase mușchii doar pentru a-i putea scoate mai tare în evidență, el având deva niște muschi proeminenți. Părul îl avea prins într-un coc drăgălaș, care îi înmuie inima fetei.
          Își pune mâinile la gură și scoate un chicot înfundat. Arăta exact ca un copil. Fiind în fund, se aplecă puțin pentru a putea pune mâna pe el.
           -Ce drăguț e!
            Bărbatul o privi confuz. El încerca să pară cât mai atrăgător posibil și ea în loc să sară pe el, se juca cu părul lui. Femeia asta era greu de înțeles, mult mai greu ca celelalte.
             În momentul acesta ar fi vrut să aibă un aparat de fotografiat cu el, dar din păcate norocul nu-i surâdea. Scoate telefonul de sub pernă și o poză. Avea buzele ușor umflate din cauza somnului adânc pe care l-a vut, părul ciufulit și ochii micuți, putea spune că și-a găsit noua imagine de fundal.
              Se pare că nici nu observase ce făcuse el, încă se juca cu cocul lui. Nu era unul mare, era de mărimea unei alune.
            Nu era păros, avea îndeajuns cât să-i ofere un aer bărbătesc și matur. I se părea absurd ca un bărbat să fie epilat. Gambele lui erau mari și puternice, perfecte pentru musculatura și înălțimea lui.
            Îi analiza cu atenție mulțimea de tatuaje pe care le avea pe piept și brațe. Pe bicepsul drept avea o corabie cu pânze înalte, mai jos un trandafir și o sirenă și la încheietură o ancoră. Pe piept, în dreptul claviculelor avea două păsări, desenate simetric. Puțin mai jos de sfârcuri, între ele, avea un fluture mare și mai jos, pe mușchiul oblig extern avea două frunze lunguiețe, credea ea că erau de marijuana.
         Atingea cu buricele degetelor totul, îi era frică ca nu cumva cerneala să se împrăștie și să le strice. De când era un copil îi dorea unul, dar părinții ei nu îi dăduseră voie pe motivul că-și strică pielea. Dar era foarte bine că au făcut-o, pentru că își dorea unul cu ,,Țestoasele Ninja" și ar fi arătat foarte amuzant.
              Harry tresare și-și oprește un geamăt de plăcere. Nu știa că era atât de pricepută în a excita oamenii.
             -Janette? rosti senzual.
              Fata îl privi zâmbind. Nu observa se dorința din ochii lui.
              -Sărută-mă! șoptește suav.
               Nu știa cum ar trebui să reacționeze, nu avea experiență în așa ceva și nici măcar nu se spălase pe dinți.
              Se apropie încet de fața lui, și-și puse mâinile de o parte și de alta a capului lui. Se uită la el pentru câteva secunde, ca apoi să-și izbească brutal buzele de ale lui. Își înfipse mâinile în părul lui și trage încet de rădăcini. Chiar dacă pare scârbos de privit cum limba lui se joacă cu a ei, se simțeau senzațional. Mici picuri de transpirație se iviră pe fruntea ei și tremurul de emoție încă nu se sfârșise. Era sigură că obrajii ei erau roșii și asta îl provoca s-o sărute mult mai mult. Mici electroșocuri de plăcere deja începeau să-i întunece gândirea și nu voia să treacă la pasul următor cu ea, voia să-l iubească înainte de a trece mai departe.
                  Se retrage încet, respirând săcădat. Buzele ei erau puțin umflate din cauza sărutului lung de care avusese parte. Le atinse cu degetele, dorindu-și să le simtă pe ale lui din nou pe ale ei.