Monstrul

XXIII. Zână și invitați

              Coborî emoționată scările. Nu avea o îmbrăcăminte prea împopoțonată, o rochie albă până la genunchi. Partea sânilor era strânsă de materialul moale și delicat și după cădea drept pe corpul ei. Nu voia să-și scoată talia sau șoldurile în evidență, nu era obișnuită.
            În picioare avea o pereche de sandale negre, cu curelușe lucioase. Nu era în niciun caz o ținută potrivită pentru seară. Părul ei blond era lăsat liber îi acoperea spatele. Nu se machiase deloc, nici măcar puțin ruj.
            Gura i se uscase brusc bărbatului care o aștepta la terminarea scărilor. Arăta ca un înger, îi mai lipseau aripile pe care nu le avea încă. Fiind una dintre mâinile drepte ale lui Dumnezeau, avea să primească o pereche albă ca laptele care i se potriveau perfect cu ea.
              Hainele lui erau deja o obișnuință pentru ea, un costum negru. Mâna lui se întinde spre ea pentru a o ajuta să coboare și ea o apucă rapid.
              Corpul ei cutremură din cauza electricității care se simțea între ei. Mergea spre sala unde mânca doar el și-i deschise ușa masivă.
              În mod normal s-ar fi așezat la capătul mesei dar acum voia să stea cât mai aproape de Janette.
              Privea surprinsă creatură care se chinuia să țină farfuria în mâinile. Era o ființă mică, cu aripi de fluture și cu o gingășie unde nu o puteai găsi niciunde.
               Se ridică rapid și o înșfăcă de la ea. O prinse la timp deoarece, din cauza mișcării ei bruște aceasta se dezechilibră. O privea cu admirație și ii mângâie încet picioarele. Îi era frică că ar putea-o lovi. Degetul ei mic era cât fața acesteia. Era murdară din cap până-n picioare și se putea vedea că nu se mai pieptănase de ceva timp.
                 -De ce? îl privi cu lacrimi în ochi.
                 -Nu te lăsa păcălită de gingășia lor! îi murmură la ureche. Subt niște monștri care vor să profite de tine și de bunăvoința ta!   
                  În timp ce-i vorbea, zânei îi apăru un rânjet drăcesc pe chip. Se înălță și se înfipse în părul fetei, de care trăgea cu brutalitate.
                 Cei doi încercau din greu să oprească micuța răutăcioasă, dar singurul lucru pe care l-au făcut era să-i creeze o durere de cap Janettei.
              Ușa se izbi de perete și doi adulți pășiră mândrii în înăcăpere. Femeia avea o mutră amuzată, dar în același timp severă. Rochia pe care o purta era lungă până-n pământ și machiajul de pe fața ei reușea doar să o facă mult mai urâtă. La brațul ei stătea un bărbat la fel de înalt ca ea, dar dacă și-ar fi dat jos tocurile acest lucru s-ar fi schimbat. Corpul lui era masiv, dar nu mai masiv ca al lui Harry. Expresia lui, care i se părea cunoscută, o privea.
            -Ce căutați aici? rosti printre dinți și-i prinse talia cu mâna lui dreaptă.
             -De ce nu ne prezinți, dragule! vocea femeii era forte pițigăiată, dacă ar fi țipat i-ar fi spart timpanul.
             -Lucifer și Lilith.....tatăl și mama mea!