Monstrul

XII.Măsuri

A fost anunțată acum câteva ore că va veni cineva și-i va lua măsurile pentru haine.
-Bună, drăguță! intră un bărbat, care pare mai mult femeie.
Era încălțat cu o pereche de tocuri nefirești de înalte, o pereche de blugi strâmți și un maieu decoltat.
-Bună! îi zâmbește prietenos și se ridică de pe pat. Jenette! îi întinde mânâ, scuturând-o pe a lui.
-Toată lumea te cunoaște și ești mult mai frumoasă decât cum te-au descris servitorii! o analizează din cap până-n picioare.
Obrajii ei prinseră o culoare roșiatică din cauza rușinii. Ura să fie în centru atenției, de obicei era retrasă și vorbea doar cu persoanele care-i vorbeau.
-Sunt Dylan!
Peste ceva timp încep măsurările. Metrul de croitorie pe care-l folosea avea în jur de doi metri. Îl încolăcise în jurul taliei și notă pe un carnețel:
-Cincizeci și nouă!
Se aplecă puțin pentru a-i putea măsura șoldurile:
-Optzeci și opt!
Înainte de a putea face altă mișcare, Harry întră în cameră și-i smulse metrul din mână. Se apropie de ea și i-l puse în jurul bustului.
-Nouăzeci și doi! îi șopti șarmant în ureche.
Reacționase așa deoarece nu voia ca alt bărbat să-i atingă sânii. Era ca și cum nervii lui reacționară într-un mod ciudat pentru el, și acel mod era de fapt gelozia.
-Aproape de perfecțiune! bătu din palme Dylan, aruncând în brațele fetei o revistă.
Acolo, mai multe fotomodele, fumoase, suple și voluptoase prezentau haine de firmă. Le privi uimită și analiză fiecare imagine. Nu avea o familie bogată și niciodată nu și-ar fi permis asemenea ,,țoale".
O lasă rapid jos, privind podeaua din parchet negru. Nu putea profita de Harry și banii lui. Nu-i știa situația financiară, chiar dacă primea mâncare bună și costisitoare.
-Ce s-a întâmplat, drăguța? De ce nu alegi ce-ți place? cei doi își îndreaptă atenția spre ea.
-Nu e nimic, Dylan! dă din umeri și își bălăngăne picioarele.
-Lasă-ne puțin singuri! poruncește crețul.
Execută.
-Janette, vreau să-mi spui adevăratul motiv pentru care nu vrei să îți alege niște haine pe gustul tău! o privește cu sprânceana ridicată.
-Alege-mi tu! tremură, încercând să încheie cât mai rapid subiectul.
Apropierea dintre ei o intimida. Își puse mâinile pe abdomen și-l împinse puțin mai departe de ea.
Bărbatul mârâi furios și apucă revista în mâini. Pune o steluță în dreptul fiecărei haine pe care o credea el mai frumoasă. Cele mai multe dintre ele era rochii, deci de acum asta ar trebui să poarte.
-Nu știu dacă o să-ți placă! dă din umeri și iese rapid din cameră.
Avea de gând să și-o tragă cu prima femeie care-i sărea în brațe, chiar dacă știe că va distruge tot ce a construit până acum cu Janette.