Monstrul

Epilog

             Își privește rochia lungă în oglindă . Avea ochii plini de lacrimi dar nu le putea da drumul din cauza machiajului pe care-l avea.
          Peste câteva ore avea să se căsătorească cu bărbatul pe care-l iubește și care i-a oferit un copil frumos.
           Femeile se învârteau în jurul ei ca niște albinuțe. Voiau ca totul să să fie perfect, așa cum le ordonase Harry.
            Urmau să facă ritualul de încoronare și după să petreacă. Erau ca și căsătoriți după ce se termina totul.

 
           Sângele ei roșu se prelingea pe marginile castronului din argint. Palma ei era brăzdată de o tăitură mare, la fel ca cea a lui Harry.
            Lichidul era amestecat cu un băț lung, de vreo nouăsprezece centimetri. Bătrânul din fața lor rostea niște cuvinte într-o altă limbă cu muzicalitatea.
           În locul sărutului pe care trebuiau să-l aibă, își uniră mâinile. Cerul se despică în două și melodii de harpe răsunau în toată piața. Cei care au păcătuit cel mai mult cădeau pe jos, urlând de durere.
          -Janette! se auzi o voce bărbătească. Îngerul meu pur!
           Era înspăimântată. Inima îi bubuia în piept cu putere.
            -Nu trebuie să fii speriată! glasul era puțin mai calm. Harry, demon care a reușit să îngroape securea dintre cele două lumi și să îndeplinească profeția, pedeapsa îți este iertată! Tu, împreună cu divina mea creație, veți conduce totul cu înțelepciune, grijă,răbdare, curaj, dreptate și bunătate.
             Pluteau în lumina orbitoare din jurul lor cu ochii închiși.
          

          Sfârșitul poveștii lor era unul fericit, unul pe care toți ni-l dorim, dar pe care adesea nu-l primim. Cei doi s-au iubit, și probabil încă se iubesc, la conducerea raiului și al iadului. Kononis, fiul lor, semăna mult la comportament cu tatăl lui, chiar dacă are doar cinci ani.

                        ~Sfârșit~