Când începem să trăim?

Prolog

La media: Alan Walker & Sofia Carson – Different World

     Eram cufundată într-un somn adânc și visam. Totul era atât de clar, încât am crezut că aveam un vis lucid, însă eram prinsă în acea lume și nu puteam să evadez. Eram spectatoare a propriilor gânduri și nu mă puteam trezi.

     „Vreau să mă distrez. Vreau să îmi fac de cap. Vreau să iubesc, să râd, să experimentez... Vreau să îmi trăiesc viața la maxim". Mă vedeam pe mine la șaisprezece ani, scriind în jurnal. Priveam totul din exterior, ca și cum aș fi văzut scena prin ochii unei alte persoane. Am fost strigată și mi-am văzut versiunea din vis ridicându-se brusc din pat, înșfăcând telefonul de pe noptieră și părăsind camera, în timp ce jurnalul rămase deschis la cuvintele pe care tocmai le scrisesem.

     Imaginea s-a evaporat la fel de repede ca toate celelalte de dinaintea ei, făcând loc alteia. Marea albastră și nemărginită se întindea în fața mea, cu apa sclipind în bătaia razelor de soare. Mă aflam pe plajă, alături de prietenii mei cei mai buni și îi îmbrățișam. O fracțiune de secundă mai târziu, eram în mașină, alături de părinții mei și de sora mea mai mare. Plecam în vacanță. M-am văzut ațipind, apoi totul a devenit negru odată cu țipătul sfâșietor al surorii mele.

     Acum totul era cufundat în beznă. Ce se întâmpla? Eram destul de sigură că încă visam, dar înlănțuirea aceea de amintiri se oprise. Mă simțeam ușoară ca o pană și aveam impresia că plutesc prin universul întunecat ce mă înconjura. Călătoream oare prin timp? Ce însemna visul acesta?

     După câteva clipe de liniște și întuneric, am văzut o lumină a cărei intensitate a crescut până când au început să se contureze în fața mea imagini noi, însă de data aceasta mult mai neclare și deloc familiare. Priveam un bebeluș, o fetiță. Eram eu. Am vrut să mă apropii, când cineva a apărut și a luat-o în brațe, spunându-i Rose. Atunci m-am trezit.