Când începem să trăim?

Capitolul 24

La media: Jonas Brothers – Sucker

     Cea de-a doua mea zi de muncă a început foarte bine. Am fost adusă la firmă de șoferul meu, căci nu voiam să merg pe jos încălțată cu pantofi cu toc sau să mă afișez în public în fustă, cămașă și adidași. Domnul Morera mi-a cerut o cafea imediat ce am ajuns și am fost încântată să i-o servesc fără niciun incident. Prima oră a fost cea mai ușoară, pentru că lumea nu îl prea căuta pe patron așa devreme, ceea ce a însemnat că m-am putut relaxa la mine în birou. La ora nouă m-a anunțat că pleca la ședință, iar un sfert de oră mai târziu, l-am zărit pe Pablo pe coridor.

     – Domnul Morera nu e aici, i-am spus eu, venind în pragul ușii biroului meu.

     – Nici nu îl căutam, mi-a răspuns rânjind. Voiam să văd ce mai faci.

     – Foarte bine, mulțumesc, am zis eu, sperând din tot sufletul să îmi sune telefonul sau să se întâmple ceva care să mă țină ocupată.

     Nu aveam nimic cu el, nu îmi făcuse nimic, dar pur și simplu nu îl voiam în preajma mea. Era genul de om despre care știam din prima secundă că avea să devină agasant dacă îi permiteam să se apropie de mine.

     – Am fost impresionat de povestea ta de viață, m-a lingușit el.

     Oare de care parte fusese cel mai impresionat? Aceea că moștenisem tot ce au avut părinții mei?

     – Trebuie să fii o femeie puternică, a adăugat el, văzând că nu am spus nimic. Îmi plac femeile puternice.

     Mi-am dat ochii peste cap. Dacă acela era modul lui de a flirta cu fetele, nici nu mă mira faptul că era încă singur.

     – Îți mulțumesc că ai venit să mă vezi, dar eu acum trebuie să...

     – Vrei să luăm prânzul împreună? Știu un loc perfect, a zis el încrezător.

     Era a doua oară de când îl știam când mă întrerupea. Am rămas uimită când i-am auzit propunerea, dar mi-am revenit repede.

     – Îmi pare rău, am promis deja altcuiva.

     – Atunci poate mâine, a insistat el.

     – Vom vedea, am spus și i-am întors spatele, intrând înapoi în birou.

     Speram din tot sufletul ca Liam să aibă pauză în același timp cu mine și că va vrea să mâncăm împreună, căci nu excludeam posibilitatea ca Pablo să se ia după mine. I-am trimis mesaj lui Liam și am răsuflat ușurată când mi-a răspuns că era liber. Am stabilit să ne întâlnim în capătul străzii, urmând să decidem după aceea unde să mâncăm.

     Rezolvasem problema pentru acea zi, dar mai trebuia să mă gândesc la încă o sută de scuze pentru zilele următoare!

     – Cum de te-ai gândit să luăm masa împreună? m-a întrebat Liam curios, în timp ce traversam strada către o terasă aflată în apropiere de plajă.

     – Am fost mai mult sau mai puțin obligată. Am impresia că un tip de la firmă se dă la mine.

     – Nu mă surprinde! a râs el.

     – De ce? am întrebat exasperată.

     – Ești tânără, ești frumoasă, ești...

     – Însărcinată, am terminat eu.

     – Asta nu are de unde să știe. În fine, ai toate calitățile pentru a atrage un bărbat.