Când începem să trăim?

Capitolul 32

La media: Maroon 5 & Megan Thee Stallion – Beautiful Mistakes

Patru luni mai târziu

     Doctorița s-a uitat la mine și mi-a zâmbit, în timp ce eu îl strângeam nerăbdătoare pe Liam de mână.

     – Sigur vrei să îți spun? m-a întrebat ea pentru a treia oară.

     – Da! am spus eu. Nu mai rezist încă trei luni!

     A zâmbit amuzată, apoi mi-a dat vestea:

     – Vei avea o fetiță.

    L-am strâns pe Liam și mai tare de mână, iar pe cea liberă mi-am dus-o la față, ștergându-mi o mică lacrimă de fericire din colțul ochiului. Era exact ceea ce îmi dorisem. Iubitul meu m-a felicitat și s-a aplecat asupra mea să mă sărute, în timp de doctorița ne privea duios.

     Inițial, nu am vrut să știu sexul copilului până la naștere, dar curiozitatea îmi fusese mult prea mare și nu mai rezistasem.

     Pe tot parcursul drumului spre casă am țopăit, ceea ce l-a amuzat foarte tare pe Liam. Eram în luna februarie, tocmai trecuse Ziua Îndrăgostiților, iar eu îmi luasem concediu timp de o săptămână pentru a petrece timp cu iubitul meu, care era în vacanță. Cedric era plecat cu Tina la un concurs și urma să se întoarcă peste două zile, speram cu premiul întâi și calificat la etapa continentală.

     – Poți începe să te gândești la nume! mi-a spus Liam, pupându-mă pe obraz.

     – Oh, dar am făcut-o deja! Am în minte atât de multe variante! 

     – Oare de ce nu mă miră? a râs el. Îi scrii mesaj lui Cedric sau îl anunți când se va întoarce?

     – O să îi spun când se întoarce, are mai mult farmec așa. Bine că mi-ai amintit, trebuie să îi scriu lui Chris!

     – Care Chris? a întrebat confuz. Ai cumva amant? m-a tachinat.

     – Nu! am râs eu. Chris, Christopher! Domnul Morera! am adăugat, atunci când am văzut că nu se prinsese.

     – De când îi spui Chris?!

     – De acum. Mi-a venit pe limbă mai repede decât Morera, am zis amuzată.

     Mi-am scos telefonul și am tastat repede un mesaj către asociatul meu. Ne apropiasem foarte mult în ultimele patru luni și era un om de la care aveam într-adevăr ce învăța. În ciuda diferenței de vârstă, legasem o prietenie foarte frumoasă cu el și era un îndrumător excelent și în afaceri, dar și în viață. Îi promisesem că îi voi da și lui vestea atunci când voi afla sexul copilului, ca răsplată pentru că îmi ținea locul o săptămână întreagă. În general, patronii de firme nu își permit vacanțe prea lungi, cel puțin nu în perioade încărcate cum era cea pe care o traversam noi, dar știa și el foarte bine că sănătatea mea emoțională și copilul meu erau pe primul plan.

     – O să avem o fetiță! am spus eu încă o dată atunci când am intrat în casă.

     Da, urma să avem o fetiță, nu să am. De luni bune începusem să consider că era a lui Liam și nu aveam niciun dubiu că și el simțea la fel.

     – Ți-am spus eu! a zis el și m-a luat în brațe. Va fi o mini-Evelyna.

     – Abia aștept să o țin în brațe.

     – Iar eu pe voi, a zis el și m-a sărutat.

     Totul era bine, mă simțeam mai iubită și mai fericită ca niciodată. Aveam propria mea afacere care mergea perfect datorită efortului pe care îl depusese domnul Morera pentru mine, eram cu toții sănătoși și eram fericită că în sfârșit îmi găsisem echilibrul în viață de care aveam nevoie. Se terminaseră dramele, minciunile, certurile și orice alte lucruri negative și fuseseră înlocuite de energii pozitive. Casa bunicilor mei era renovată și ne petreceam fiecare weekend acolo, ori singură cu Liam, ori cu el și cu Cedric, în funcție de programul pe care îl avea campionul nostru. Vremea nu mai era atât de frumoasă ca în timpul toamnei, dar nu ne puteam plânge, căci iarna pentru noi însemna doar ploaie și vânt.