Când începem să trăim?

Capitolul 35

La media: Alec Benjamin – Death of a Hero

     – Nu am nimic! am strigat către Liam, care insista să se uite dacă nu aveam vreo zgârietură pe corp. Lăsați-mă să îl văd! am zis încăpățânată și m-am apropiat de paramedicii care îi așezaseră trupul pe o targă, acoperindu-l.

     – Îmi pare rău, mi-a spus Cedric prinzându-mă pe după umăr. Nu avea șanse să supraviețuiască.

     Mă salvase. Dacă nu ar fi fost el, aș fi putut fi moartă de mult timp...

     Am început să plâng pe umărul lui Cedric, care m-a strâns în brațe, șoptindu-mi să mă liniștesc.

     Nu înțelegeam de ce se întâmplaseră toate acele lucruri. Ce avea Morera de câștigat? Presupunând că ar fi vrut să mă îndepărteze din peisaj pentru bani, de ce nu ar fi recurs la alte metode ca să pună mâna pe firma mea? La urma urmei, dacă eu muream, firma ajungea pe mâna statului și nu cred că ar fi vândut-o la un preț foarte ieftin. Și cum mă găsise Diego? Ne urmărise? Dacă da, știa care erau intențiile lui Morera sau pur și simplu mă spiona?

     Prin fața mea au trecut paramedicii cu trupul de asemenea neînsuflețit al lui Morera. Polițiștii fuseseră nevoiți să tragă în el și să îl doboare, deși scopul era să îl rănească, nu să îl omoare. Cum aveam să mai aflu adevărul dacă și Diego, și Morera plecaseră pe veci?

     Mai mult decât atât: de unde putuse Diego să fie atât de sigur că eram însărcinată cu copilul lui? Eu nu apucasem să îi spun și mă îndoiam că știa să își dea seama doar din priviri în a câta săptămână eram.

     – Hai să mergem acasă, mi-a spus Liam, prinzându-mă de mână. Ai nevoie de odihnă.

     I-am dat drumul lui Cedric și mi-am șters lacrimile de pe față, urcând în mașina lui Cedric pe bancheta din spate, alături de iubitul meu.

     Era ciudat că după atâtea luni încă mai simțeam ceva pentru Diego și avusesem nevoie doar de un sărut scurt ca să realizez asta. Nu îmi venea să cred că murise sub ochii mei, în brațele mele! Nu îmi venea să cred cât fusesem de egoistă și încăpățânată! Ar fi trebuit să îi spun de la început despre copil, indiferent dacă eram sau nu supărată pe el! Era dreptul său!

     – Știu că nu e momentul, a zis Liam, dar... ce s-a întâmplat?

     – Morera mi-a întins o capcană și m-a adus aici. Cred că voia să mă omoare, am spus încet. Dar voi? Cine v-a anunțat?

     – Ne-a sunat Muñoz și ne-a spus să ne luăm după mașinile de poliție. Cred că până acum a aflat tot orașul ce s-a întâmplat. Mă mir că nu a venit și televiziunea.

     – Asta mi-ar fi lipsit!

     Am lăsat privirea în jos și am căzut din nou pe gânduri. Ce avea să se întâmple mai departe cu mine?

     Liam m-a prins de mână și mi-a strâns-o cald, iar eu mi-am sprijinit capul pe umărul său.

     Domnul Muñoz ne-a însoțit până la mine acasă, unde am ieșit cu toții din mașini.

     – Condoleanțe, am spus.

     – Mulțumesc, a replicat el. Cred că ai multe întrebări. Îți datorez niște scuze și niște răspunsuri.

     – Ne putem ocupa de ele altădată? am întrebat obosită. Nu e un moment potrivit pentru niciunul din noi.

     – Desigur, a spus el. Sună-mă pentru orice ai nevoie.