Când începem să trăim?

Capitolul 10

La media: Sean Paul, David Guetta & Becky G – Mad Love

     – A trecut ceva timp de când nu m-am mai plimbat pe plajă noaptea, am spus eu entuziasmată. Ar trebui să o fac mai des.

     Singura lumină pe care o aveam provenea de la casa mea, de care noi ne îndepărtam tot mai mult. Briza îmi făcea părul să fluture și să mă înfior din cauza frigului. Dintr-o dată, am simțit o haină pe umeri și mi-am întors capul ca să îl văd pe Diego punând sacoul său peste umerii mei goi.

     – Nu vreau să răcești și să dai vina pe mine, mi-a spus el, iar eu am zâmbit.

     Avea parfumul său și asta mi-a plăcut la nebunie.

     – Te simți mai bine acum? m-a întrebat.

     – Da, am răspuns eu sincer. Cu mult mai bine.

     – Mă bucur să aud asta. Cred că trebuie să fi fost frumos să crești aici.

     – Ai dreptate. Din toate locurile din lume în care puteam locui, ăsta e perfect și nu l-aș schimba niciodată.

     Fără să îmi dau seama, am ajuns cu picioarele în apă și am icnit atunci când am simțit cât de rece era.

     – Ești bine?

     – Sunt bine, am spus râzând. Nu m-am uitat pe unde merg.

     Mi-a întins o mână și m-a tras mai aproape de el, scoțându-mă din apă. Nu îl puteam vedea foarte clar, dar eram aproape lipită de pieptul său și îl puteam auzi cum respira. Mintea mea era complet goală, nu mai existau nici Cedric, nici Tina, nici măcar Liam. Nu știu de ce, dar mă simțeam liberă, mai liberă decât mă simțisem vreodată.

     – E rece, aproape că am șoptit eu.

     – Vrei să ne întoarcem?

     Avea o mână în jurul meu și mă privea tandru.

     – Nu, i-am răspuns și m-am așezat față în față cu el.

     Brațul său îmi înconjura în continuare talia și doar privindu-l pe tipul din fața mea simțeam fiori prin tot corpul. Îl cunoșteam de câteva ore, dar aveam impresia că îl știam de o viață.

     – Diego?

     – Da, Evelyna.

     Nu aveam nimic să-i spun și totuși aveam atât de multe! Mi-a înconjurat corpul și cu cealaltă mână și m-a privit direct în ochi. Simțeam o dorință nebună de a-l săruta, o dorință care venea din adâncul ființei mele și pe care nici eu nu știam cum să o controlez. Am închis ochii și mi-am imaginat că mă apropiam de buzele sale, dar atunci când i le-am simțit făcând contact cu ale mele mi-am dat seama că nu doar îmi imaginasem. Am tresărit speriată și m-am tras repede înapoi rușinată.

     – Scuze, asta nu trebuia să se întâmple, am spus repede și am lăsat capul în jos.

     Mi-a ridicat bărbia cu două degete și m-a privit în ochi fără să trădeze nicio emoție. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Mi-a dat părul pe spate și a rămas cu mâna pe gâtul meu și m-a sărutat din nou, atât de brusc, încât nici nu realizam ce se întâmpla. Mi-am prins brațele în jurul gâtului său, iar el m-a ridicat de la sol, prinzându-mă cu ambele mâini de talie. Era exact ca în filme, așa cum și-ar fi dorit orice fată.

     Pentru câteva clipe, am uitat de tot. Am uitat cine eram și tot trecutul meu și trăiam prezentul cu toată ființa mea. Era primul meu sărut și era perfect.