Drumul spre inima ta

16. Suntem prinţese

CAPITOLUL 16

- Muzica îmi curge prin vene! Ţip cât mă ţin plămânii. Ştiu sigur că nu e singura care o face la starea în care mă aflu. 

Luminiţe colorate şi mult fum acoperă corpul bine lucrat al brunetei care se freacă de picioarele mele de parcă e gata să îşi dea drumul lângă mine sau mai bine zis lipită de mine. Dansez ca un nebun, în timp ce duc sticla de şampanie la buze şi iau o gură sănătoasă. Asta vreau! Asta mă defineşte! Câteva voci mă îndeamnă să mă sui pe masă şi iau în mână un megafon apărut de nicăieri. 

- Distraţi-vă nemernicilor! Strig deşi mă aud suficient de tare. Corul de voci mă acompaniază cu urale.

Arunc megafonul fără să îmi pese dacă cineva din aşa zis-ul meu public îl prinde. Scutur energic de sticlă şi le fac o baie de şampanie a-ntâia. Ei ţipă, eu mă simt bine. Ochii îmi sunt prea înroşiţi şi prea obosiţi de la fum ca să mai văd ceva. Continui să dansez, trag dintr-o ţigară cu nesaţ şi două tipe bune în draci mi s-au alăturat pe masă. Locul îmi pare cunoscut dar nu conştientizez unde mă aflu. Arunc sticla undeva în spate neinteresat dacă lovesc pe cineva şi mă sprijin de dansatoarele înflăcărate ca să nu cad.

Renunţ la cămaşă şi fetele îşi plimbă mâinile pe abdomenul meu gol. Adun de la un tip care trece pe lângă noi o pereche de ochelari de soare ciudaţi şi mi pun pe ochi, cred că sunt puşi invers. Ridic din umeri şi continui să dansez. Rămân doar într-o pereche de blugi, ca în cele din urmă să rămân şi fără curea. Nu îmi pasă câtuşi de puţin dacă rămân dezbrăcat căci mă simt de parcă plutesc. Mă legăn uşor în braţele celor două ţinând când şi când ochii deschişi. 

- Lucien! Vocea enervantă a soră-mii mă face să tresar uşor speriat. Ce naiba?! Pufnesc iritat. În ultima vreme visez tot petreceri tari şi nu le pun nicidată în aplicare. 

- Lucien!

Ies din cameră scărpinându-mă în cap şi în momentul în care îmi văd sora zâmbind rămân şocat.

- Dinţii tăi... Spun amuzat.

- Sunt albaştri, da. Cineva s-a gândit că e tare amuzant să îmi pună albastru de metil în apa de gură.

Izbucnesc în râs şi nu mă opresc o bună bucată de vreme. Robin îşi dă ochii peste cap şi îşi pune mâinile în sân.

- E doar vina ta şi a capului ăluia sec care îţi e văr! Ascultă bine nu ştiu ce faci, dar îl vreau pe nemernicul ăla afară din casa mea. Cât mai repede. Îmi spune în timp ce coborâm scările. O iau de după gât şi îi ciufulesc părul.

- Nu te teme...

Un râs de copil trezeşte la viaţă toată atmosfera din casă şi o văd pe Olivia zburând ca un avion în braţele lui Nick. Shanon îi priveşte îngrijorată rugându-i să aibă grijă să nu spargă ceva, iar mama râde din toată inima. Eu şi Robin facem schimb de priviri şi ştim deja ce ne trece prin cap unul altuia.

- Voi avea grijă personal de ăsta. Îmi continui idea rămasă în aer, făcând un semn cu capul către el.

Facem cale întoarsă amândoi şi mergem spre bucătărie. Fiona ne-a lăsat mezeluri în frigider şi un bileţel colorat, pe el, în care ne anunţă că a plecat la cumpăraturi. Robin se cam strâmbă la micul dejun cu "prea mulţi carbohidraţi" şi după ce îşi ia un iaurt din frigider dispare din raza mea vizuală. Rămân singur şi înfulec pe fugă o grămadă de bucăţi de caşcaval, pe acordurile melodioase, ale ţipetelor Oliviei.