Drumul spre inima ta

24. Noapte albă

CAPITOLUL 24

Stăm şi ne uităm unii la alţii fără să ne spunem nimic. Speram sa visez. Chiar speram asta. Dar faptul ca femeia din faţa mea se încordează şi se adună din nou mă trezeşte la realitate. La naiba! Chiar naşte.

Ce pot sa fac? Ce trebuie sa fac? Cum se comportă oamenii în situaţii de astea? Am văzut într-un film că au nevoie de prosoape şi o masă. Sa trag tacâmurile jos? Doamne ce tembel sunt, doar n-o să nască în faţa tuturor, are nevoie de un mediu steril şi de un doctor care să ştie ce să facă.

-         Oh doamne! Nu se poate întâmpla asta chiar acum! Mai am două săptamâni jumătate.

Îl văd pe Richard tremurând din toate încheieturile. Fac un schimb de priviri cu Shanon care mă asigură că are situaţia sub control şi ne punem de acord tăcuţi. Nu putem să îl lăsam să conducă aşa,  e prea speriat.

-         Cheamă o ambulanţă! Îmi strigă mama în urechi aproape surzindu-mă.

-         Nu se poate, e soţia mea! Trebuie s-o duc eu.

-         Tu ai băut şi pe vremea asta vrei să conduci un Lamborghini la starea în care eşti? Nu prea cred domnule. E prea periculos, protestează Aleida punându-şi mâinile la piept. Chemaţi o ambulanţă.

-         Va dura până ajunge. A nins prea mult, spune viitorul tătic disperând.

-         Vreţi să tăceţi naibii din gură?! Le întrerupe Anastasia mica dispută. Sunt pe cale să nasc aici dacă aţi uitat cumva si voi va certaţi pe o porcărie ca asta. Dacă nu sunteţi în stare să faceţi nimic o să mă sui eu însămi la volan şi o să mă duc singură, nu am nevoie de însoţitori alarmaţi. Nu e ca şi cum sunt pe moarte.

Shanon zâmbeşte la vorbele femeii şi eu nu pot să îmi reţin un chicot.

-         Conduc eu.

-         Conduce ea, spunem la unison.

-         Dar... Începe Richard să se împotriveasca.

-         Am un SUV 4X4 în parcare care asteaptă să fie călcat calumea si e perfect pentru vremea de afară. Sunt şofer de 12 ani. Credeţi-mă, cred că-s cea mai indicată să vă ajute. Legaturile emoţionale nu mă împiedică la volan.

-         Adjudecat. Să mergem. Anastasia o ia de mână pe Shanon şi o trage după ea mergând ca şi cum ar fi prietene de-o viaţă. Nu mai stau pe gânduri şi fug dupa ele.

-         Dar... Deschid uşa restaurantului împingând-o cu fundul, însă afurisitele astea nu mă lasă formez nicio propoziţie coerentă.

-         Domnule, vă rog luaţi-o şi pe Olivia şi luaţi altă maşină, ne găsiţi la... unde trebuie să ajungem?

-         St. Marie. E la vreo 15 minute de aici Richard va ştii unde să te ducă. Barbatul apare în spatele nostru şi îşi prinde soţia de cealalta mână în care nu se sprijină de Shanon, ajutând-o să meargă până la maşină.

-         Dar...

-         Nu mai avem timp de pierdut. Îmi cer scuze. Spune Shanon deschizând uşa în partea dreaptă.

-         De ce nu putem veni şi noi? Întreb exasperat.

-         Pentru că o sa ne stricaţi de cap cu grijile voastre. Un val de înjurături pornesc din gura viitoarei mămici în încercarea de a se urca în maşina prea înaltă.