Drumul spre inima ta

28. Cea mai tare noapte

CAPITOLUL 28

Rânjesc maliţios când mă gândesc că am făcut-o pe Shay să vină cu mine. Problema mea este că sunt un nesimţit mincinos, pentru că mi-am primit carnetul înapoi, dar ea nu ştie asta. De fapt nici nu are de ce să afle, sunt mai mult ca sigur că abia aşteaptă să scape de mine şi de aia nu mă grăbesc să îi dau drumul. E angajata mea şi nu am de ce să îi dau raportul în legătură cu ceea ce fac. Arunc priviri pe furiş către ea şi o văd cât de încordată stă la volan. Oare am spus ceva greşit? Cred că stă înclinată ca să nu mă atingă.

Îmi dau ochii peste cap şi dau radioul mai tare. O să aibă tot dreptul să mă urască mai târziu şi promit că n-o să mă supăr. Telefonul începe să îi scoată nişte sunete groteşti din geanta care se află pe bacheta din spate şi mă întind după el. Scotocesc în buzunarul lateral şi îl scot. Figura mi se înăspreşte şi îmi reglez respiraţia cât de mult e cu putinţă ca să nu izbucnesc şi să urlu. Furia îmi întunecă mintea, aşa că apăs pe butonul verde şi duc telefonul la ureche ignorând-o pe Shay care doar mă priveşte încruntată. Probabil nu îşi dă seama ce fac cu telefonul ei.

- Shay! Ce bine că ai răspuns, am auzit că ai fost în New York săptămâna trecută şi nu ai dat niciun semn, sunt dezamăgit, dar poate ne vedem mâine la o cafea? M-am întors în oraş cu nişte treabă şi chiar aş vrea foarte mult să te văd-

- Shanon, spun răspicat, e ocupată. Şi nu poate vorbi cu tine acum. Sau altă dată, aşa că şterge-o Nick.

Îi închid telefonul în nas şi îl arunc în spate.

- Ce naiba e în capul tău?! Strigă Shanon nervoasă gesticulând cu o mână. De ce îmi răspunzi la telefon şi de ce îl trânteşti aşa?

Îmi sprijin cotul de portieră şi îmi pun capul în palmă.

- Cu tine vorbesc, nu auzi? Cine era?

- Nicholas. Spun sec. Credeam că ştii deja, doar cochetaţi pe la spatele meu.

- Nu cochetez cu nimeni pe la spatele nimănui. Încetează să te mai comporţi cu mine de parcă aş fi un obiect.

- Nu eşti un obiect, dar ţi-am spus cât mă enervează să te văd în preajma lui. Sau a altor bărbaţi.

Gura i se lărgeşte şi loveşte cu pumnul în volan.

- Nu ai niciun drept să faci aşa ceva!

- Normal că am toate drepturile din lume!

- De ce crezi asta?

- Pentru că ţi-am mai spus-o şi tu te încăpăţânezi să nu mă crezi. Trebuie să îţi dovedesc cumva.

Întoarce de volan şi aproape dau cu capul de geam. Mârâi la ea şi primesc un zâmbet şiret ca răspuns. Aşa sunt răsplătit pentru că vreau s-o scap de pericol?

- Nicholas e prietenul meu, aşa că indiferent ce crezi tu, te pot asigura că nu există între noi acelaşi lucru ca între-

- Nu există „voi". Îmi mijesc ochii la ea şi îşi dă părul din faţa ochilor respirând înfrântă. Stai, ce ai vrut să spui? Deschid ochii larg şi o privesc în timp ce ea încearcă să reprime un zâmbet. Tocmai a spus că... Tocmai ai spus că tu şi eu...?

- Am ajuns. Trage de centură şi coboară din maşină înainte ca măcar să pot clipi. Mă trezesc cu ea în partea dreaptă şi îmi deschide uşa maşinii, lăsându-mă să cobor. Între timp ea merge în spate şi îşi ia geanta şi telefonul. Îl scutură de praful imaginar şi îl pune înapoi în poşetă.