Drumul spre inima ta

19. Cum să cucereşti o femeie inaccesiblă

CAPITOLUL 19

Privesc ca un obsedat desenul pe care mi l-am ataşat de masa unde îmi fac munca de arhitect, în camera mea. Mi-am îndepărtat orice schiţă şi desen care desigur îmi necesitau atenţia mai mult decât orice, dar nu mă puteam despărţi de ea. Faţa femeii din desen era încadrată de şuviţe lungi şi ondulate care îi cădeau în valuri, pe lângă ochii largi, albaştri. Nu i se distingeau trăsăturile foarte clar, dar avea o talie subţire şi picioare lungi. Uşor nerealist dacă e să mă iau după ce am învăţat de-a lungul vremii. Însă era ceva anume la el care nu mă lăsa să îmi abat privirea, o strălucire aparte.

Am auzit câteva strănuturi şi o tuse seacă pe hol, dar le ignor continuând acţiunea de a mă holba nestingherit la curbele de pe hârtie. O întorc cu susul în jos plin de frustrare. Fir-ar. E bună. Degeaba îmi trec mâna peste faţă de nenumărate ori, mă scarpin în cap sau încerc să îmi îndrept atenţia spre altceva. 

Nu mă ţine mult căci o întorc imediat cu faţa şi de data asta îmi permit să şi ating foaia sperând că poate printr-o minune ce e acolo se va transpune în realitate. Nu a fost aşa, dar a meritat sa visez. Clipesc de câteva ori ca să îmi limpezesc ochii şi mintea. Mă ridic de pe scaun cu gândul că poate scap. Mă aşez comod în pat şi îmi pun braţele sub cap. Lampa rămâne aprinsă şi toată lumina se răsfrânge asupra desenului pe care il fixez absorbit.

Undeva târziu în noapte adorm chinuit de gânduri care mai de care mai năzbâtăioase. Shanon mi-a intrat sub piele. E greşit să cred ca sunt îndragostit de ea. Dar la naiba, sunt mort şi sunt în limbă după ea! Cum ar trebui sa mă comport acum? Ce ar trebui sa fac ca să îi atrag atenţia? Desigur că sunt şeful ei şi aş putea să o chem oricând la datorie, dar nu asta e ceea ce mă interesează. Vreau ca Shanon să vină de bunăvoie, fără să se simtă presată sau constrânsă. Să fie ca astăzi, îmi spun în timp ce imi aduc aminte mulţumit de săruturile pe care ni le-am împărţit pe birou, cum şi-a trecut mâinile prin părul meu şi cum m-a fermecat cu mârâiturile ei. Doamne o să turbez! 

Shanon mă vrea, dar ar putea la fel de bine să se prefacă. Şi totuşi m-a săturat, cu pasiune, aş putea adăuga. Asta nu poate fi prefăcătorie şi nici teatru ieftin. Nu ştiu, n-am păţit niciodată ca o femeie să îmi dea atât de mult de gândit. 

Mă tot foiesc neliniştit şi am un presentiment urât. Ceva nu e în regulă. Dorm ca pe ghimpi toată noaptea şi asta mi se dovedeşte de dimineaţă când nici nu apuc să deschid ochii bine, căci gâtul meu renunţă să se mişte şi o durere groaznică mă săgetează pe toată coloana vertebrală de sus până jos şi înapoi. Am dormit strâmb. O nu! Încerc să mă întorc, dar nu sunt capabil. Ce ironie!

Mă ridic cu greu din cap încercând să nu fac mişcări bruşte. Aş fi preferat oricând o mahmureală a-ntâia în locul durerii ăsteia crâncene. Măcar asa aş fi avut certitudinea că m-am distrat calumea în seara precedentă. Dar nu! Eu în schimb stau şi îmi fac scenarii cu o femeie pe care nu stiu cum s-o cuceresc. De fapt nici nu se pune problema de cucerit când eu nici nu ştiu cum s-o abordez măcar.

În regulă Lucien, poţi face asta! Mă îmbărbatez sperând să ajute la ceva.

Decizia pe care o iau nu mă surprinde. Sunt imprevizibil. Dar şi foarte decis să îi spun ce gândesc. Aş putea părea penibil, dar femeilor le plac bărbaţii sinceri. Aş putea totuşi s-o iau mai pe ocolite. Prea sincer le face să creadă că eşti un dobitoc amorezat şi apoi şi-o iau în cap. 

Fredonez o melodie de-a lui Justin Timberlake care mă aduce cu picioarele pe pământ în timp ce mă admir în oglinda din baie şi îmi piaptăn părul. Prea pe spate, realizez după ce îmi văd reflexia şi îmi dau seama ce am făcut. Arăt ca lins de vacă. Îmi trec mâna prin el scturându-l şi se rearanjază în stilul caracteristic. Arăt... ca de obicei. La naiba, nu am nimic special! Femeile când îşi trag o tunsoare nouă arată ca scoase din cutie. Eu pare că mi-am prins degetele la 220.