Drumul spre inima ta

11. Motivul pentru care nu dorm noaptea

CAPITOLUL 11

Privesc în gol pe fereastra din camera mea. E șase fără zece și n-am închis un ochi toată noaptea. Pierdusem deja numărul țigărilor pe care le-am aprins, am tras din ele, m-am holbat cum se fumează singure, mi-au ținut companie și m-au ascultat vorbind tot felul de rahaturi. Am închis ochii și am expirat fumul rememorând fiecare eveniment din seara asta.

1. Shanon nu vrea să mă sărute.

2. Shanon arată divin pe tocuri.

3. Shanon are un copil.

4. Shanon încă reprezintă o enigmă pentru mine.

În plus de asta Shanon... Shanon tocmai mi-a spus Lucien! Îmi trec mâna prin păr gândindu-mă cum numele meu de păcătos s-a rostogolit pe buzele ei frumoase chiar dacă într-o situație neplăcută. Dar a fost plăcut pentru mine, revIgorant, aproape familiar. Nu știu ce mă împinge la asta, dar simt o dorință arzătoare de a o dezbrăca... de secrete. Aș vrea să își deschidă sufletul în fața mea, să îmi spună povestea ei, să îi ascult vocea precum un cântec.

Las o melodie lentă să îmi inunde camera ca să mă pot liniști. Vreau s-o cunosc mai bine pe Shanon și vreau să îmi povestească cât mai multe despre ea. Ba nu! Vreau tot. Absolut totul. Vreau să îi știu secretele, ce o face să zâmbească, ce o face să plângă, ce o distrează și ce o deranjează. Vreau să știu de ce nu vorbește cu mine! Pare atât de prietenoasă și de deschisă față de ceilalți, pe când eu pare că sunt invizibil pentru ea. Știu că nu îmi alocă locul cuvenit, pentru că... poate se teme. Poate că se teme să nu fie ca celelalte și să se îndrăgostească de mine. Într-adevăr asta ar fi o greșeală fatală, dar înainte de asta, chiar aș vrea să mă bucur de tot ceea ce reprezintă Shanon. De la mirosul pielii ei, și al parfumului extraordinar de tentant pe care îl poartă până la cele mai ascunse gânduri pe care le posedă.

Vreau să îi pătrund și eu în gânduri așa cum ea a pătruns în ale mele, vreau să mă viseze noaptea și să nu poată dormi, așa cum fac eu acum. Vreau să își pună o sută de întrebări despre mine, să mă urască sau să mă iubească fiindcă amandouă ar fi în favoarea mea, astfel aș fi prezent oricând în gândurile ei, doar să nu mă lase în incertitudine!

Îmi mai aprind o ţigară şi privesc răsăritul soarelui. Mi-ar plăcea să stau alături de ea în astfel de circumstanțe. Să îi văd ochii sclipitori în lumina difuză, să îi ating șuvițele scurte de păr, s-o mângâi așa cum i-ar plăcea și s-o aud cum îmi șoptește numele. Sau ar putea la fel de bine să îl strige, nu m-ar deranja. Dar pentru a mia oară îmi aduc aminte de fiica ei și mi se pune un nod în gât.

Uneori îmi imaginez o fetiță de vreo 3-4 anișori, cu păr buclat, scurt, șaten închis, cu un zâmbet frumos, gropițe în obraji și ochi albaștrii. Alte ori văd o fetiță de 6-7 ani, niciodată mai mare fiindcă Shan are 28 de ani și mă îndoiesc că a făcut copii mai devreme, cu păr brunet tunsă bob, cu ochi negri strălucitori, cu pielea bronzată și fără cei doi dinți din față, dar la fel de zâmbitoare ca și prima. Și cel mai groaznic coșmar al meu, este un bebeluș de nici 2 ani care merge de-a bușilea și plânge toată noaptea. Și sunt confuz pentru că nu știu ce caracteristici îi pot oferi, fiindcă cine naiba știe unde îi e tatăl? Și alte o sută de întrebări își fac loc în mintea mea. Iar asta m-a împiedicat să închid un ochi toată noaptea.

Undeva spre opt și un sfert adorm, dar mă trezesc la unsprezece din cauza unui coșmar. Visez o armată de bebeluși pe urmele mele care mă fugăresc mergând de-a bușilea. Încerc să fug de ei , dar mă blochez în nisipuri mișcătoare, iar plânsul lor enervant îmi țiuie în urechi. Sar din pat ca ars și mă învârt prin cameră ca un leu. Îmi tot trec mâinile prin păr și mi-e teamă că rămân fără el, așa că încerc să îl las în pace.