Drumul spre inima ta

35. Am motivele mele

CAPITOLUL 35

- Ce faceţi voi aici? întreabă cu vocea-i care mă zgârie pe creier precum creta pe tablă. Ne zâmbeşte stând cu mâinile în buzunare şi îşi mută privirea când la mine când la ea.

- Fierbeam nişte ouă.

Shanon îmi trage un cot în stomac şi mă acuză că vorbesc idioţenii printr-o privire arzătoare.

- Au! Ce? Scuze, voiam să zic că facem cafea.

- Aţi vrut să luaţi cafeaua din frigider? Ne interoghează cu sprâncenele unite.

- Nu, noi doar...

- Da... noi doar... ştii tu. Shanon, cred că e timpul să îi spunem adevărul, spun solemn.

Femeia se uită la mine cu uimire încărcată cu umor. Tata îşi încordează maxilarul şi aş vrea să îl aud cum îi pocnesc dinţii la cât scrâşneşte din ei. Nu e treaba lui ce fac şi cu cine, credeam că am demonstrat asta în suficiente cazuri.

- Adevărul este că...

Bărbatul se uită la mine încruntat aşteptând parcă să îi destănui un mare secret al universului.

- ...o ajutam pe Shanon să îşi lege şireturile.

Figura i se relaxează, dar îşi păstrează alura înfumurată. Shanon mă priveşte cu o oarecare urmă de dezamăgire şi se îndepărtează de mine. Tata bombăne ceva şi cere voie politicos să îşi pună şi el nişte cafea. Shay dă afirmativ din cap, ba chiar ajunge să îl servească. Ce? Acum mai e şi servitoare? Mă enervează apropierea dintre ei doi. Nu aş putea să fiu vreodată gelos pe tata decât dacă... îmi mijesc ochii şi îl urmăresc cu atenţie. Shanon vorbeşte cu el foarte bine dispusă şi îşi face de lucru cu câteva vase din chiuvetă. Înţeleg că se pune bine cu şeful, dar nici chiar aşa. Şi apropo de asta, ştie că avem maşină de spălat vase nu? Sau oare nu ştie?

- Fiule, fii bun şi sună-l pe Nicholas. Vreau să vină azi la prânz cu noi.

- Noi? Care noi? Tu şi cu el? Vă daţi întâlniri pe ascuns?

Freacă cu atâta râvnă încât mă face să cred că ar vrea ca faţa mea să fie acolo. Acum face pe supărata? Cu ce am greşit? Cine să mai înţeleagă femeile astea?

- Acum ai trecut de partea cealaltă... Ştii că ăsta e incest nu? adaug rânjind maliţios.

- Lucien! ţipă Shanon trântind farfuria în chiuvetă şi uitându-se la mine acuzator.

- Nu, îmi dă tata răspunsul universal, expirând zgomotos. Umerii îi cad în timp ce expiră şi privirea lui absurd de calmă se mută înapoi în ziar. Cred că a devenit imun la acuzaţiile mele.

Of, şi ce mai dezamăgit era. Aproape îl cred.

- Ce? protestez punându-mi mâinile în piept amuzat.

- Te ocupi tu Shay?

- Da domnule, nu vă faceţi griji.

Shay dă din cap în semn negativ şi trece pe lângă mine ca o furtună. Probabil că ceva o supără foarte tare. O fi pe stop?

- Ţi-am spus să încetezi să mai fi un mitocan.

- Dar nu-

- Ba da, mi-o taie el scurt.

Îl urăsc din adâncul sufletului meu. De câte ori apare el în cadru lucrurile se degradează între mine şi Shay, de parcă toată relaţia noastră ar fi o pânză de paianjen şi el rupe treptat tot câte o părticică. Dacă în final ajunge s-o descoasă? Şi stai puţin, tocmai am spus relaţie? Adică doi plus doi fac patru, dar Lucien plus femeie-frumoasă-cu-fund-mişto nu face relaţie. Nu.