Drumul spre inima ta

31. Fluturi

CAPITOLUL 31

Mâinile ei stau încolăcite în jurul torsului meu pe sub haina groasă de iarnă pe care o am. Cred că am îngheţat ca un iceberg, dar atâta timp cât Shanon e în braţele mele pot să si mor caci nu-mi mai pasă. Îi sărut fruntea şi părul şi o strâng în braţe cu tot dragul si dorul de care dispun. Ea expiră fericită şi îi simt căldura pe obrazul meu. Când şi-a mutat faţa atât de sus? Îmi cobor privirea spre ea şi clipim în sincron. Buzele ei se întredeschid, dar se transformă imediat într-un zâmbet al naibii de provocator.

Shanon se apropie de mine şi îşi lipeşte încet buzele de ale mele lăsându-mă să gust savoarea lor. Mă zăpăceşte cu totul, mai ales în situaţii ca asta. Eu trebuia să preiau iniţiativa, dar în schimb îmi simt inima luând-o la galop şi zburând ca un spiriduş pe un câmp cu unicorni, în piept. Îmi trec mâinile prin părul ei şi îl mângâi cu mişcări uşoare încercând să fac din momentul ăsta unul demn de amintit. Cel puţin pentru mine, se simte de parcă ar fi prima dată. Fluturi în stomac, în mâini şi în picioare îmi fac tot corpul să amorţească. Se desprinde din sărut mai repede decât aş fi sperat şi îşi lipeşte fruntea de a mea. Închid ochii pentru câteva momente şi stăm în linişte fără ca niciunul dintre noi să spună nimic. Îmi înconjor mâinile după talia ei şi încerc să fiu sigur că e aproape de mine. Foarte aproape.

Se simte minunat s-o am aici. Ochii ei sunt aţintiţi undeva în zare, dar mâinile mele se împletesc cu ale ei care stau bine ascunse la spatele meu şi o rog tăcut să mergem la masă. Scaunele tapiţate vor mai atenua frigul şi am adus trei lumânări uriaşe care deşi nu vor încălzi atmosfera, cu siguranţă îi vor oferi un aer mai prielnic. Lumânări egal romantism. Nu?

Shanon schiţează un zâmbet şi face din nou gropiţele alea draguţe în obraji. Se aşează pe unul din scaune şi îmi permite să o ajut. Aşa se procedează nu? Ar trebui să încetez să mă mai întreb singur lucruri cu non-sens. Îi aranjez scaunul la masă şi primesc un zâmbet din partea ei. Decid să n-o las să stea sigură şi îl trag şi pe al meu lângă ea. Pufneşte amuzată şi se uită cum îmi mut tacâmurile lângă ale sale de pe partea cealaltă a mesei.

- Ce faci? îi văd zâmbetul lărgindu-se, ochii ei sclipesc în amurg şi roşeaţa îi oferă un plus de culoare tenului palid, dar frumos conturat. Mă aşez în dreptul ei şi dau jos capacul de pe farfurie, peste care s-a aşternut un strat subţirel de gheaţă.

- Iau cina, desigur. Raspund plin de mine.

Aburii ce se duc în sus de cum iau capacul îmi fac stomacul să se smiorcăie nemulţumit. Shanon face ochii mari la vederea meniului ales, dar primesc ca răsplată din partea ei doar un zâmbet drăgălaş.

- Ce... e asta? întreabă Shanon luându-şi furculiţa în mână şi agitând-o prin faţa ochilor mei.

- Rillete de somon afumat. Somon cu brânză şi cremă de smântână, clarific eu după ce văd că sprâncenele ei se arcuiesc curioase. Stai aşa, o îndemn.

Îmi lipesc de tot scaunul de al ei şi îmi aranjez mânecile. Probabil o să îmi intre în farfurie, dar nu mai contează. Îi fur furculiţa din mână şi o împlânt într-un rulou de somon. Îl trec prin sosul delicios de brânză şi îndrept tacâmul spre gura ei. Shanon îşi ridică sprâncenele şi pufneşte în râs.

- Haide Shanon, nu îmi răpi bucuria, o îndemn eu încruntându-mă ca un copil mic. Lasă-mă să fac asta cum trebuie.

Îmi mijesc ochii şi insist să deschidă gura. Ea nu se poate opri din râs şi eu îmi las umerii să cadă. În cele din urmă face cum îi spun şi mă priveşte nesigură. Îi vâr furculiţa în gură şi exclamă satisfăcută. Gusutul somonului e extraordinar aici, l-am testat eu însumi înainte. Rămân plăcut surprins când mă îndeamnă să îi mai ofer o dată şi mă conformez cerinţelor.