VOLUMUL I
Dragoste la prima vedere. Prin asta a trecut Alma.
O fire închisă, timidă, cu o inimă de gheață.
O fată care mereu e cu zâmbetul pe buze, dar rar îl afișează din suflet.
O fată care a încetat să mai spere în ceea ce e frumos.
O fată a căre...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
☪️
Mă stresam aproape din orice și oricât încercam să mă calmez și să mă încurajez spunându-mi că totul va fi bine nu reușeam. Am tendința da o întoarce un lucru pe toate părțile și să îmi pun sute de întrebări cu privire la ce ar putea să nu meargă bine și ce ar putea să meargă bine. Și chiar dacă mă pregătesc pentru ce este mai rău, pentru asta nu am fost pregătită.
Unul dintre lucrurile care ar putea să îmi strice întâlnirea cu Erick se petrecea chiar acum. Terminasem cursurile cu o oră mai devreme și mulțumesc divinității pentru asta, altfel ar fi trebuit să mă cer acasă. Cum a sunat clopoțelul, cum am dat fuga la baie. Se petrecea din nou. De când am leșinat atunci în brațele lui Erick tot mai des mi s-a întâmplat să mi se blureze imaginea. Cuvintele pe tablă le văd tot mai neclare, iar acasă nu mai văd ora indicată de ceasul de pe perete.
Iar asta nu mi se întâmplă tot timpul. Am momente în care văd perfect și momente în care abia văd pământul de sub picioare. Măcar dacă aș avea doar problema asta. Scotocesc în ghiozdan după o pastilă pentru cap, însă mâinile îmi tremură până fac asta și îl scap pe gresia din baie. Îngenunchez lângă el și mă rezem cu spatele de perete. Un țiuit enervant îmi cuprinde urechile și îmi simt capul pe punctul de a exploda.
De ce doare așa de tare? Ochii mi se umplu cu lacrimi și îmi duc mâinile la cap. Respirația îmi devine neregulată, iar transpirația îmi curge pe spate. Doare al naibi de tare.
Soneria telefonului mă readuce puțin la realitate și oricât încerc să citesc numele de pe ecran, nu reușesc. Apăs cu degetul de mai multe ori până când, în cele din urmă, reușesc să răspund.
- Ai pauză? Eram înapropiereșimăgândeamsătevăd mai devreme. Pot așteptapână termini.
Erick.
Îmi frec ochii cu degetele și inspir adânc. Număr până la trei, apoi expir și îi răspund. Capul mă doare tot mai rău cu fiecare cuvânt rostit.
- Așteaptă... puțin. Sunt la baie... Plec acasă.
- Ai terminat mai repede?
Mormăi niște cuvinte indescifrabile.
- Aștept înfațaporții, spune și închid apelul.
Unde este afurisita aia de pastilă? Caut în tot ghiozdan și scot toate caietele din el pentru a putea-o găsi mai repede. Imediat o găsesc și mă ridic pentru a-mi pune în palmă niște apă de la chiuvetă. Arunc o privire în oglindă și tresar când văd în ce hal arăt. Privirea îmi revine la normal și pot observa fața palidă și plină de borboane de transpirație. Părul îmi este lipit de față și de gât, iar urmele de lacrimi de pe obraz sunt extrem de observabile.
