O secundă

⭐7. Lucru important⭐

☪️

Temele și învățatul sunt doar o pierdere de timp. Da, învățăm lucruri noi și ne îmbogățim vocabularul, dar e prea de tot. De când am venit de la școală, sunt numai cu fața în caiet. Atâtea lucruri învățate pe degeaba, doar ca, în final, să nu le mai folosești niciodată.

De parcă vânzătoarea de la magazin ne va pune să calculăm radical din x ca să aflăm prețul produsului.

Mai util ar fi să învățăm cum să ne descurcăm în societate. Cum să ne integrăm și cum să ne facem propria carieră. Învățând despre niște oameni morți, nu e cu nimic folositor.

E a treia săptămână de școală și simt că turbez.

Am nevoie de ceva rece. Arunc caietul pe pat și cobor de pe scaunul biroului. Merg la bucătărie și scot din frigider sucul natural de portocale. Îmi pun într-un pahar și îl dau pe gât mai repede decât trebuia. Presimt că o să mă doară gâtul. E aproape șase seara, iar tata nu a venit de la lucru. Nu îi stă în fire. Las paharul pe masă și merg în sufragerie când aud telefonul fix sunând.

— Alo?

— Alma, tu ești? aud o voce bărbătească.

— Mda... Cine e?

— Sunt Frank, colegul de muncă al tatălui tău.

Inima începe să îmi bată mai repede.

— Tata...s-a întâmplat ceva cu el?

Îmi frec tâmplele cu degetele. Presimt că urmează ceva ce nu îmi va plăcea.

— A plecat mai repede de la lucru și a revenit acum douăzeci de minute...beat. A început să strige și să dărâme lucruri și îmi e teamă să nu vină șeful și să îl vadă în starea asta. Ai putea veni după el? Noi am încercat să îl trimitem acasă, dar a zis că oricum nu îl așteaptă nimeni.

Auch, asta a durut. Eu ce sunt aici? Eu nu îl aștept acasă?

Alung lacrimile și îi spun lui Frank că ajung cât de repede pot. Îmi iau teneșii în picioare și ies pe ușă, neobosindu-mă să mă schimb. Am o pereche de blugi și o bluză subțire. Afară e cam înnorat și adie vântul. Îmi cuprind corpul cu brațele și opresc un taxi. Drumul durează aproape cinsprezece minute. Îi spun șoferului să mă aștepte și merg spre service-ul auto.

Tata lucrează aici de patru ani și niciodată nu a făcut asemenea scene. Ușa e deschisă și pășesc temătoare. Sunt câteva mașini în mijlocul salei și diferite unelte pe lângă ele. Înghit un strigăt când văd scena din fața mea. Un dulap e răsturnat și toate lucrurile de pe el sunt înșirate pe te miri unde. Tata stă pe scaun cu o cheie în mână și gesticulează spre un bărbat. Are ochii injectați și hainele șifonate. Simt de aici duhoarea de alcool.

— Alma, mă bucur că ai venit.

Tresar când îmi aud numele. Un bărbat în jur de cincizeci de ani, cu părul grizonat și corp lucrat, se apropie de mine.

— Cu mine ai vorbit la telefon, continuă el. Nu ți-aș fi cerut să vi dacă situația nu ar fi degenerat.

Se uită cu părere de rău la tatăl meu.

Mă apropi de el și îl ating încet pe umăr. Tresare și își fixează ochii pe mine. Se încruntă, smucindu-se. Se ridică de pe scaun și mă dau un pas în spate. Își pierde stabilitatea și fug spre el, dar Frank mi-o ia înainte.

— Nu...pune...m-mâna pe mine....

— Roger, fata ta e aici. Mergi acasă cu ea.

— Nu merg nicăieri cu ea, strigă el.