VOLUMUL I
Dragoste la prima vedere. Prin asta a trecut Alma.
O fire închisă, timidă, cu o inimă de gheață.
O fată care mereu e cu zâmbetul pe buze, dar rar îl afișează din suflet.
O fată care a încetat să mai spere în ceea ce e frumos.
O fată a căre...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
☪️
Astăzi este una din acele zile în care vreau doar să zac în pat și să nu mă mai ridic niciodată. M-am trezit cu o stare incredibil de proastă și cu o durere infernală de cap. Uneori cred că am fost blestemată de mi se întâmplă toate chestiile nasoale. Stomacul mă doare din cauză că nu am mâncat cine știe ce, iar corpul mă doare cu fiecare mișcare pe care o fac.
— Alma, ești bine? mă întreabă tata când ajung în sufragerie. Stă pe canapea și butonează absent telecomanda. În curând trebuie să plece la muncă.
— Mai bine nici că se putea.
Așez mai bine breteaua de la ghiozdan. Nu am nici un chef de școală.
— Ești cam palidă. De ce nu stai acasă?
Îi arunc o privire scurtă.
— Acum îți pasă? întreb, iar în ochii i se citește vinovăția. O să îmi treacă capul imediat ce ajung la școală, completez.
Astea fiind spuse, trântesc ușa în urma mea. Nu îi merge să o facă pe tatăl îngrijorat cu mine. Doar pentru că mai face ceva de mâncare și are chef de vorbă cu mine, nu înseamnă că suntem în relații mai bune. Niciodată nu o să mai fim ca înainte.
Am greșit când am spus că durerea îmi va trece de cum voi ajunge la școală. Nici nu am intrat bine în curte că deja îmi și plusează partea dreaptă. Duc degetele acolo și le apăs pe tâmplă de parcă aș putea să absorb toată durerea cu ele. Evit orice contact vizual. Nu că aș fi avut asemenea contacte cu cineva, dar chiar vreau să evit anumite persoane.
Și cum mi se întâmplă tot timpul lucruri nasoale...
— Neața, Alma. Ce faci?
Simpla acțiune de a-mi întoarce capul spre ea mi-a adus stele în fața ochilor.
— Încerc să supraviețuiesc unei alte săptămâni de școală. Viața ta cum mai e?
Am încercat să glumesc, dar nu mi-a ieșit. Se uită îngrijorată spre mine.
— Te doare ceva?
— Capul.
— Iar? răspunde mirată. Chiar trebuie să mergi la doctor.
La mine e ceva obișnuit să mă doară capul. În ultima vreme nu am mai avut dureri și asta e datorită lui...Erick, dar de vineri și până astăzi, m-a durut încontinu.
— Sunt bine. Am luat o pastilă. O să îmi treacă.
— Așa zici mereu și știm amândouă cât durează efectul pastilei, oftează și mergem spre clasă.
Ne ocupăm locurile și așteptăm să vină profesorul.
— Ai vorbit cu Erick azi?
Întrebarea ei mă surprinde și doare în același timp.
