VOLUMUL I
Dragoste la prima vedere. Prin asta a trecut Alma.
O fire închisă, timidă, cu o inimă de gheață.
O fată care mereu e cu zâmbetul pe buze, dar rar îl afișează din suflet.
O fată care a încetat să mai spere în ceea ce e frumos.
O fată a căre...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
☪️
Piatra de la picioarele mele pare interesantă. Oh, tocmai a trecut un avion. Arunc o privire la unghiile mele. Scurte și simple, ca de obicei. Trebuie să scap de obiceiul de a le roade.
— Și...ce mai faci?
Cam atât a fost cu uitatul meu pe crăci.
— Bine, răspund sec.
Mai mult ca sigur Erick e mândru de ceea ce a făcut. După ce că s-a rugat atâta de mine să nu îl îndepărtez, hopa, la apariția Valeriei, a dispărut. O să mi-o plătească.
— A fost bun proiectul la muzică.
— Știu asta. Dacă nu era, nu primeam o notă atât de bună, nu?
O aud cum oftează. De ce nu trece odată la subiect? Am economisi timp.
Se așterne iar liniștea. Mai sunt zece minute până ajungem acasă la mine, iar Val nu mai spune nimic. De ce a vrut să mă conducă acasă? Chiar când îmi pierdusem orice speranță, deschide gura.
— Te-am văzut azi dimineață cu Erick pe hol.
La auzul numelui său, o căldură inexplicabilă îmi cuprinde pieptul, iar stomacul mi se face ghem.
— Oh...
Un răspuns genial, Alma.
— Erai atât de acaparată de prezența lui și el de a ta, încât nu m-a văzut nici unul dintre voi.
— Erick are abilitatea de a mă face să uit de cei din jur.
Și mereu îi voi fi recunoscătoare pentru acest lucru.
— Și crezi că e OK acest lucru?
— E mai mult decât OK, Valeria, zic apăsat. Știi și tu ce viață minunată am. O distragere este bine venită.
— Erick pentru tine este doar o distragere?
Închid ochii strâns pentru a mă calma. După ce ne-a văzut azi dimineață împreună, ea are impresia că Erick este doar o distragere? Credeam că mă cunoaște îndeajuns de bine pentru a știi că nu stau cu cineva doar pentru a uita de problemele pe care le am.
— Evident că nu, mă opresc pentru a o privi. În ochi i se citește vulnerabilitatea. Nu îmi place să o văd așa.
— Știu, mă surprinde spunând.
— Atunci de ce ai mai spus o prostie ca aia? încep să mă enervez.
— Credeam că poate mai este o șansă de a nu mai sta cu el.
— T-tu...ce naiba, Valeria?
Cred că tensiunea îmi crește pe măsură ce cuvintele ei îmi pătrund în minte.
