O secundă

⭐28. Stop⭐

☪️

Mă îndreptam spre cafenea. Eram cu lecțiile la zi și nu aveam ce face mai bun. Ziua a fost la fel de oribilă ca cea de ieri. Ignorare totală din partea lui Erick. Am fost chiar și în amfiteatru și deși eram în raza lui vizuală se uita în pământ.

De parcă persoana mea i-ar provoca repulsie.

E OK. M-am obișnuit cu privirile disprețuitoare și batjocoritoare. A existat o perioadă în care eram cea mai bârfită fată din liceu. Fuga și apoi moartea mamei mele împreună cu amantul ei au provocat furori pe holurile liceului. Însă, nimeni nu s-a interesat de cum mă simt. Toate acele glume m-au făcut o persoană închisă și retrasă. Nu mai comunicam cu nimeni, singurul meu sprijin în acest haos fiind Valeria.

Ajung la intrare și pun mâna pe clanță, dar mă opresc când îmi sună telefonul.

- Ai plecat de acasă? o întreb și intru. Sunt deja aici.

Fiind atentă la telefon nu acord prea multă atenție împrejurimilor. Iau loc la o masă oarecare și aștept nerăbdătoare răspunsul ei.

- Ești o prietenă atât de bună. Te iubesc atât de muuult.

Oh, Doamne. Las capul în jos, lăsându-mi tâmplele.

- Zi direct, mormăi.

- Păi, vezi tu... Știi cum fac când învăț. Colind toată casa și nu sunt atentă pe unde merg. Poate, din întâmplare, am călcat strâmb și...

- Și...?

- ...am căzut, dar nu mi-am rupt nimic. Am, însă, o durere de picior de toată frumusețea.

Numai ea putea păți așa ceva. Încerc să mă păstrez serioasă, însă un chicot tot îmi iese. O aud cum oftează și o și văd cu ochii minții cum își dă ochii peste cap.

- Eu ți-am zis că școala te va băga în mormânt.

Proptesc bărbia în palmă și arunc o privire prin jur. Mijesc ochii la masa din fața mea. Erick, Zack și fata de la școală. Stă lângă Erick, jucându-se cu o șuviță de păr și făcând balonașe roz.

Cred că îți bați joc de mine.

- Bine că le știi tu pe toate. Ia-ți o cafea și relaxează-te puțin.

Pufăi.

- Foarte relaxată sunt acum, ce să zic, o țintesc pe individă.

Se freacă de el de parcă are râie și cere să o scarpini.