VOLUMUL I
Dragoste la prima vedere. Prin asta a trecut Alma.
O fire închisă, timidă, cu o inimă de gheață.
O fată care mereu e cu zâmbetul pe buze, dar rar îl afișează din suflet.
O fată care a încetat să mai spere în ceea ce e frumos.
O fată a căre...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
☪️
Luni dimineața a venit mai repede decât aș fi vrut. Patul era prea cald, lipsit de problemele pe care trebuia să le înfrunt. Nu voiam o trezire bruscă la realitate.
M-am îmbrăcat cu ce am prins la mână și am pregătit rapid un bol cu cereale. În graba mea, prima dată am pus cerealele și abia apoi laptele.
Bleah.
Mereu pun laptele prima dată și după cerealele.
Mi-am pregătit un alt bol, plecând la școală înainte să se trezească și tata. E destul de cald pentru această oră a dimineții și merg încet spre destinație. Am puține emoții când știu că îl voi vedea pe Erick. Nu am mai vorbit deloc și nu știu în ce ape se scaldă astăzi. La el nu îmi fac așa mari griji ca la Valeria. Sunt bună la mințit și la păstrat secrete, dar îmi e imposibil să tac din gură când știu prin ce anturaj se învârte fratele ei.
Intrată în curtea școlii arunc o privire prin jur, apoi la telefon. Mai sunt zece minute până la fix. Valeria mai mult ca sigur a ajuns, iar Erick urmează să apară.
- Abia aștept să se termine.
Urmăresc sursa vocii și observ doi băieți care ies din magazin. Îi recunosc pe amândoi.
- Nu mai mult decât mine, oftează blondinul.
Sunt cu spatele la mine și nu m-au văzut. Telefonul îmi țiuie, atrăgându-le atenția. Amândoi par surprinși când mă văd și le zâmbesc jenată. Mai mult ca sigur băieții cred că îi spionam.
"Repede ai dat fuga la școală și m-ai lăsat flămând. Nu găsesc nimic în frigider."
Serios? Pentru asta mi-a dat tata mesaj? Îmi ascund nemulțumirea și bag telefonul în buzunar. Ne uităm unii la alții fără a spune ceva.
- Alma, nu? sparge Zack tăcerea.
Erick își dă ochii peste cap.
- Zack, ce mai faci? răspund.
Face din cap spre mine, apoi îl bate pe umăr pe Erick.
- Nu uita ce am vorbit, îi spune. Ne mai vedem, Amla, aruncă peste umăr și se îndepărtează.
E rândul meu să dau ochii peste cap.
- Se preface sau chiar nu îmi știe numele?
Ridică din umeri.
- E mai prost de felul lui.
Faptul că își jignește prietenul mă surprinde. Probabil mereu își aruncă insulte unul altuia și e ceva normal la ei. Dar dacă chiar nu îmi știe numele? Oare Erick i-a spus despre mine?
Sigur că i-a spus, prostuțo. Altfel, de ce și-ar părăsi prietenul ca săsteacutineîn pauză?
