O secundă

⭐34. Onoare⭐

☪️

Dacă vreau ceva pe lumea asta este să termin liceul și să înceteze trezitul de dimineață. Abia dacă am închis un ochi toată noaptea, iar astăzi am și un test de dat. Numai pregătită nu sunt și categoric m-am odihnit mult prea puțin. Poate am noroc și mai pot repeta ceva în pauze.

Îl las pe tata dormind în sufragerie și tremur scurt când aerul dimineții mă lovește în față. Deja se face frig. Grăbesc pasul spre școală și-mi țin mâinile strânse în jurul corpului. Senzația ciudată reapare și mă gândesc serios dacă nu cumva am luat-o razna. Nu cred că răpitorii de adolescenți s-au trezit așa de dimineață. Chiar îi invidiez în acest moment pentru somnul dulce de care au parte. Râd singură de prostia de care dau dovadă, atrăgându-i atenția unei femei. Se uită ciudat la mine și își vede de drum.

Ajung și eu la liceu, aproape înghețată și cu fața paralizată de frig. Trec pe lângă magazin și chiar atunci Otilia iese din el. O fixez cu privirea și mă așteptam să o văd în al nouălea cer, debordând de o fericire radiantă, dar nu. Îmi aruncă o privire criminală și trece pe lângă mine, lăsând în urma ei o pală rece de vânt. Ea ce a mai pățit? A avut o noapte la fel de proastă ca și mine? Mă îndoiesc de asta. Erick i-ar fi ridicat moralul.

Iar mă gândesc la el. Trebuie să încetez sau altfel voi ajunge la balamuc. E doar un băiat. Băieți găsești la tot pasul. De ce este el mai special decât alții?

- Ce nas roșu ai, se hlizește Valeria când intru în clasă.

- Ce e cu frigul ăsta? Nici decembrie nu e.

- Mie îmi place frigul.

- Ești ciudată, îi reduc aminte și iau loc pe scaun. Suflu aer cald în palme și continuu să tremur. Nu mai râde, o cert și râde și mai tare.

- Păcat că nu are cine să te încălzească.

Auch.

- Ce proastă sunt, se alarmează. Trebuia să sune altcumva, Alma. Sincer...

- Liniștește-te, o întrerup. E în regulă.

Pe când eu mă chinui să mă încălzesc, probabil brațele lui încălzesc corpul Otiliei. Și ce? Ar trebui să mă afecteze acest lucru? Nu.

Dar o face.

- Ești sigură? Nu te-am întrebat cum te simți cu toată situația asta. Sigur ești bine?

Când am fost eu vreodată bine? Încerc să găsesc un moment în care nu mi-am ascuns suferința în fața unui zâmbet palid. Nu reușesc. Am atâta nevoie de cineva căruia să îi pot spune despre toate sentimentele care mă copleșesc acum, dar îmi este frică. Vei râde de mine pentru că acord importanță atât de multă unui băiat și îl las să mă afecteze, să îmi domine mintea. Un simplu băiat.