O secundă

⭐13. Un pas important⭐

☪️

  O durere infernală de cap mă face să deschid ochii. Clipesc lent, obijnuindu-mă cu lumina. Mă ridic în fund și îmi duc palma la frunte. De ce pulsează în halul ăsta? Privesc confuză în jur. Unde naiba mă aflu? E o cameră străină. În partea dreaptă e un dulap și o oglindă, iar în stânga e geamul și un fotoliu uriaș. În colț e o canapea mică cu o masă în față. Stau într-un pat uriaș și verific fulgerător cu ce sunt îmbrăcată. Răsuflu ușurată. Rochia e pe mine.

  Ușa se deschide și aștept cu inima in gât să văd cine e. Mare îmi e mirarea când îl văd pe Erick.

   — Ce cauți aici? Ce caut aici? deschid repede gura.

  Cu fiecare cuvânt rostit, gâtul mă înțeapă, iar tâmplele îmi zvâcnesc.

   Închide ușa după el și se așează pe marginea patului. Mă lipesc de tăblia patului, iar mișcarea bruscă îmi face capul să bubuie.

   — De ce mă doare capul în halul ăsta? întreb pe punctul de a plânge.

   — Ai băut prea mult aseară. Nu îți mai amintești?

   Eu să beau? Nu prea cred.

   — Ce caut aici? îl întreb iar.

   Are cearcăne la ochi, iar hainele îi sunt șifonate.

   — Ai leșinat și te-am așezat pe pat. Am dormit împreună, îmi zâmbește și se apropie de mine.

   — Ce? chițăi.

   — Tu chiar nu îți mai amintești nimic? întreabă pe un ton îngrijorat și mustrător.

  Închid ochii și încerc să îmi aduc aminte ultimele ore. Am venit cu Valeria la o petrecere, iar ea s-a certat ca de obicei cu Erick, m-a lăsat singură, am stat cu Erick... Am dansat cu el și a vrut să mă sărute și...

  NU POT SĂ CRED!

  Deschid ochii brusc și îl privesc șocată și cu obrajii în flăcări. Zâmbește și își întinde mâna după a mea. Îngheț când o atinge.

   — Noi...adică...a fost jocul ăla și...Dumnezeule, gem, de-a dreptul șocată.

  Începe să râdă și îmi mângâie încet obrazul cu cealaltă mână. Are o privire caldă și un zâmbet timid pe față.

   — Nu regret nimic, șoptește el.

   — Erick...

   — Habar nu ai cât de greu mi-a fost toată noaptea să îmi țin mâinile acasă, zice pe un ton chinuit.

  M-am sărutat cu Erick.   

  Conștientizarea acestui fapt mă copleșește și îmi simt stomacul mult prea încărcat. Un gust ciudat mi se urcă pe gât și formez o grimasă. Sar din pat și sper ca ușa pe care am intrat să ducă unde vreau. Bag capul în vasul de toaletă și încep să scot afară tot ceea ce îmi provoacă rău stomacului.

   — Nu, pleacă, gem și flutur cu mâna prin aer când Erick îmi ia părul în mâini.

   — E prima ta beție, suflețel. Nu te las singură.

   Nu pot ignora tonul lui amuzat. Evident mă vede ca pe o fetișcană penibilă care nu poate face față la un pahar de alcool. Nu mai beau în viața mea. E mult prea jenant.

   Stomacul mi se liniștește și rămân întinsă pe jos. Îmi las capul pe marginea căzii și oftez ușurată când răceala materialului îmi mai domolește din fierbințeală.