O secundă

⭐11. Întâlniri⭐

☪️

—  Tată, vezi că merg la cumpărături.

Ridică ochii din farfurie.

— De ce? ridică din sprâncene.

De ce îi trebuie atâtea explicații?

— Sâmbătă ies cu Valeria undeva și am nevoie de haine noi. O să mă întorc până la șase.

Un început de zâmbet îi conturează fața. Mă miră faptul că de la cearta noastră s-a comportat frumos cu mine și nici nu l-am mai văzut amețit.

— Mă bucur că te distrezi.

— Da. Bine. Ne vedem.

Ies din casă înainte de a mai spune ceva. E cam ciudat să comunic în termeni normali cu el. Pare că vrea să se schimbe. Încep să râd. E abia începutul, nu renunță el așa de ușor la alcool sau la părerea proastă despre mine.

Valeria a zis că are ceva treabă și nu mă poate însoți. Mă îndoiesc de asta. Putea mai bine să spună că nu are chef.

Măcar nu mă lasă baltă pe sâmbătă.

Ajung la mall și deja oftez. Urăsc cumpărăturile. Urăsc totul ce ține de cumpărături. Îmi pierd prea repede răbdarea.

Intru în primul magazin și după nici cinci minute ies. Nu e nimic pe placul meu. Numai rochii decoltate și scurte care evident nu sunt genul meu. Chiar nu înțeleg fetele care își expun corpul. Au impresia că sunt atrăgătoare? Eu cred că se lasă prea ușor și după se mai miră de ce ajung abuzate.

Erick mi-a trimis aseară adresa petrecerii. E la cinsprezece minute de aici, la un vechi prieten de al lui. Nu am mai vorbit nimic. Ceea ce e cam ciudat. Mereu mai avea câte ceva de spus.

Intru în alt magazin și aici văd că sunt rochii mai pe placul meu. Parcurg liniștită umerașele și strâmb la unele prețuri. Întind mâna spre un umeraș, dar chiar în același timp se mai întinde o mână.

— Oh, scuze, aud o voce de fată.

Mai să fug când îmi dau seama cine e.

Se scuză din priviri și devin invidioasă pe ce ochi are. Sunt extrem de verzi și strălucitori. Părul îi e blond și buclat și are o față lipsită de imperfecțiuni. Pielea îi e incredibil de albă și două pete roșii îi apar în obraji. E îmbrăcată cu un maieu alb și cu o pereche de blugi scurți. E extrem de frumoasă chiar dacă are această imagine simplă.

Înainte să îi răspund, iubitul ei vine spre noi, iar ea merge și îl cuprinde de mijloc.

— Îmi pare rău pentru că m-am băgat peste tine, deschide gura iar. Are o voce atât de dulce și de caldă încât mă urăsc pentru faptul că o urăsc pe ea.

— Nici o problemă, îi răspund, înghițind nodul din gât.

Iubitul ei pare surprins că mă vede aici.

— Bună, Alma!

Aha, acum sunt Alma, nu suflețel.

— Bună, Erick!

— Voi vă cunoașteți? se interesează ea.

Nici nu ai idee.

— Atena, ea este Alma, o colegă de la școală. Alma, ea este Atena, iubita mea...

Cred că îmi vine să vomit.

Atena întinde mâna spre mine și o strâng din politețe doar. E toată o veselie și un zâmbet pe față. Înțeleg ce a văzut Erick la ea.