O secundă

⭐22. Adevăruri ascunse⭐

☪️

Am ajuns la concluzia că întâlnirea cu Atena m-a slobozit la gură. Citesc a zecea oară mesajul pe care i l-am scris lui Erick. Ce a fost în capul meu de l-am trimis? Devin prea sentimentală de la un timp și nu știu cum va interpreta el asta. Eram acasă când telefonul meu a primit un alt mesaj. Tensionată, îl citesc, dar răsuflu ușurată. E Valeria.

" Prefer compania lui Erick decât a rudelor mele."

Casc gura larg.

" O să îl anunț și poate rezolvăm cu asta."

Deja îmi și imaginez enervarea cu care scrie următorul mesaj.

" Încearcă asta și promit că vor fi ultimele tale cuvinte."

" Valeria este violentă? Stai să o anunț pe mătușa Claire ce face nepoata ei în loc să fie atentă la ea. Nu cred că va fi prea încântată. "

Durează câteva secunde până răspunde.

" Te urăsc."

Zâmbesc larg.

" Și eu. "

Pun telefonul la încărcat și cobor în bucătărie ca să mănânc ceva. Nici nu apuc bine să iau o tigaie în mână, căci se aude soneria. Surâd la gândul că Valeria a venit cu un cuțit ca să îmi facă felul. Surâsul îmi dispare când îl văd pe Erick în fața ușii cu o cutie de pizza în mână.

— Ce faci aici? zic mai dur decât am vrut să pară.

Pare jignit.

— Am făcut ceva greșit? Am venit să îmi petrec restul zilei cu tine, dar dacă nu e în regulă, o să plec.

Se întoarce pe călcâie, dar îl apuc de mână.

— Stai, îl opresc, iar un zâmbet timid îi flutură pe buze.

Îl primesc în casă și ne instalăm în sufragerie.

— Ce făceai înainte să vin eu? întreabă și mă așez lângă el.

— Voiam să mănânc ceva.

— Mâncăm împreună.

Desface cutia și o așează pe măsuța din sufragerie. Mirosul mă izbește din plin și încerc să nu mă strâmb. Ia o felie și mușcă cu poftă din ea. Își linge buzele și închide câteva secunde ochii.