Capitolul 1: Cei patru supravietuitori

19.6K 660 111
                                    

O linişte deplină domnea. Luna plină lumina totul în jur şi ajuta fiecare vieţuitoare să vadă ce se afla în faţa nasului. Norii lăsaseră cerul liber pentru o seară frumoasă, una care nu a mai fost prezentă de multă vreme. În această parte a regiunii lumea se obişnuise cu cerul plin de norii negri plumburii, cu temperaturile reci şi iernile lungi, cu lipsa luminii solare şi viaţa fără aceasta.

De pe drumul ce venea dinspre oraşul îndepărtat provenea un sunet mult prea puternic, o hărmălaie infernală. Prima dată zgomotul te ducea cu gândul la o petrecere în mişcare dar cu cât acesta se apropia mai mult şirul gândurilor ţi se schimba. Şirul de petrecăreţi se dovedea a fi de fapt o singură maşină care ducea o bandă de petrecăreţi.

După un drum lung paralel cu pădurea, maşina se opri. Din interiorul monstrului de metal coborâ pe rând patru bărbaţi unul mai diferit ca altul. În întunecimea nopţii nimeni nu putea distinge trăsăturile specifice fiecăria dintre cei patru. Pentru un om obişnuit toţi păreau la fel, frumoşi şi înrudiţi, dar pentru cineva care le cunoştea adevărata natură bărbaţii erau la fel de opuşi ca cele patru puncte cardinale.

În braţele unuia dintre ei stătea un morman de haine încâlcite şi mult prea mici pentru trupul său mare. La o privire mai atentă asupra mormanului de haine puteai observa că acestea nu erau puse la întâmplare. În interiorul mormanului o fiinţă vie se odihnea după o perioadă mult prea grea şi îndelungată de plâns. Copilaşul oftă continuând să îşi liniştească trupul istovit în ansenţa părinţilor săi.

Un mic geamăt veni dinspre mormanul de haine anunţând trezirea fătului.

- Dacă începe să plângă am să te omor! mormăi furios unul dintre ceilalţi trei bărbaţi, un asiatic.

- Ţi se pare că mă potrivesc pentru rolul de tată?! mormăi bărbatul cu piele ciocolatie în care se afla fătul. Sunt un vampir!

- Cu toţi suntem vampiri dar în momentul acesta este foarte important ca micuţa să nu se trezească, vorbi un alt bărbat, un irlandez după accent.

Bărbatul cu piele ciocolatie îl privise cu ură pe cel care vorbise. În ciuda priviri sale, irlandezul zâmbi.

- Cum se face că nu o ţi tu în braţe? Tu eşti cel care a scos-o din casă!

- Norocul irlandezului!

În ciuda micului ghem de viaţa din braţele sale bărbatul cu piele ciocolatie se apropie ameninţător de irlandez mârâind. În ciuda celor doi care mai aveau puţin şi începeau o luptă asiaticul rămase privind. Ultimul bărbat care ieşise din maşină se grăbi şi îi despărţi pe cei doi.

- Nu este momentul potrivit să vă certaţi şi în nici un caz să începeţi o luptă! se răsti acesta.

Braţele celui de al parulea bărbat, un rus, îi despărţi cu uşurinţă pe cei doi. Impactul pe care îl resimţi bărbatul cu piele ciocolatie făcuse copilul să scâncească. Privirile celor trei bărbaţi se întoarseră automat spre el. Sub privirile acestora bărbatul începuse să îşi legene braţele într-o încercare patetică de a adormi micuţa fiinţă vie din braţele sale.

- Ne punem pe treabă sau aşteptăm până se trezeşte jigodia? vorbi asiaticul.

Rusul se întoarse spre el şi îl privi cu dezgust. Asiaticul, un bărbat ce arăta de doar douăzeci de ani cu părul şaten lins într-o parte şi statură mică răspunse privirii cu un deget al mâini.

- Să mergem până când matahala nu trezeşte potaia! vorbi irlandezul.

Rusul indică direcţia iar irlandezul trecu în faţă aproape izbindu-l de trunchiul unui copac pe bărbatul palid cu par uşor deschis la culoare. În urma irlandezului merse bărbatul cu copilul în braţe urmat de asiatic iar la final porni rusul.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now