Capitolul 32: Prima parte a proiectului

3.4K 272 53
                                    

Din păcate numărul capitolului nu mai corespunde cu data în care suntem...

Alice coborî din mașina lui Justin nu prea încântată de ceea ce avea să facă. Închise portiera în urma ei și privi spre blocul unde se afla casa lui Dylan. Oftă ca și când ar fi mers la ghilotină și se întrebă cum oare ajunse să accepte o asemenea chestie.

- Sună-mă când ai terminat iar eu am să vin de îndată, îi spuse Justin de pe geamul portierei sale. Nu am să te fac să aștepți.

Alice îi făcu semn cum că a înțeles și traversă strada spre blocul în care locuia Dylan. Din păcate pentru ea și pentru Erou nu avusese timp să treacă pe acasă și să îi spună că nu se vor putea revedea în acea zi căci era sigură că nu va lucra doar o oră la proiect. Îi era teamă ca nu care cumva prietenul ei să creadă că îl abandona în favoarea unei alte persoane. În realitate dacă ar fi putut face întreg proiectul l-ar fi făcut chiar dacă nu i-ar fi convenit dar măcar așa se putea vedea cu Eroul. Îi era teamă că în ultimul timp relația dintre ei doi se deteriorase. Văzuse ceva la el, ceva ce nu putea explica și nici nu putea înțelege pe deplin, care îi spusese că se schimbase. Îi era teamă că această schimbare era una majoră și îi era frică să nu îl piardă pe veci. Era destul de mare acum, era un adult, și știa că se apropia momentul în care el va părăsi locul său natal ca să își caute o parteneră. Ținea la el și îi dorea tot binele din lume dar nu credea că va rezista momentului în care el o va părăsi. Îi va fi prea dor de el și nu va putea rezista de una singură fără să vorbească cuiva. Avea jurnalul în care putea scrie dar nu îi putea comunica și nici nu îl putea mângâia așa cum o făcea cu el. Era atât de ironic cum până în prezent ea îl părăsise câteva luni pe an fără să se uite înapoi la el iar acum când se gândea că și el ar putea face acest lucru nu îi convenea și o îngrijora. Poate că așa fusese și el în acele luni în care ea fusese plecată, poate că prietenului ei nu îi convenise că trebuia să plece de la soare deși era om, poate că și el avusese aceeași stare de agitație și de îngrijorare ca și ea.

Un vecin de al lui Dylan care ieși din bloc o readuse cu picioarele pe pământ. Își revenii din starea de visare și intră în bloc fără a se gândi la nimic altceva decât la faptul că era bucuroasă că nu venise direct cu Dylan. Așa putuse să își mai așeze gândurile și, din păcate, să își sporească îngrijorarea.

Ajunse de îndată în fața apartamentului lui Dylan. Sunase la sonerie iar prietenul lui Chris îi deschise ușa de îndată cu un zâmbet mare pe față.

- Ai venit repede, îi spuse el invitând-o înăuntru.

- Prea repede?

- Nu, ai venit bine.

Apartamentul în care locuia Dylan era imens și frumos. Din cauza prezenței de lângă ea se intimidă și nu își roti privirea peste tot prin casă. Doar privi canapeaua frumoasă din sufragerie, biblioteca cu televizorul imens din față și covorul frumos de pe jos. Deși era pe holul micuț prima cameră pe care o văzu fu sufrageria.

- Am pregătit ce am crezut că este necesar la mine în cameră.

Alice se încruntă când auzi acestea. Una era să vină la un băiat acasă, alta era să intre în dormitorul lui.

- Nu te teme, râse el. Nu am să îți fac nimic.

Alice își aminti vorbele lui de la școală "Te aștepți să cred că ai încredere în mine?" și rămase locului. Dylan ridică o sprânceană văzând-o atât de pironită locului.

- Mi-ai recunoscut că nu pot avea încredere în tine, îi aminti ea.

Dylan oftase. O lăsase pe holul îngust și trecu din living într-o cameră printr-o ușă laterală.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now