Capitolul 43: O nouă şansă

3.7K 274 70
                                    

După cum aţi dorit am făcut trecerea, doar că nu la Jason&Bella ci la Ben&Camy. Pe restul îi vedeţi mai târziu \(^o^)/

În liniștea nopții un zgomot puternic răzbătu dinspre baie. Benjamin se trezi de îndată și se ridică din pat mai grăbit ca niciodată. Era transpirat din cauza unui vis ciudat de care nu își mai amintea și îi era foarte cald dar asta nu îl opri să ajungă din câțiva pași la ușa de la baie. O deschise încet știind ceea ce va găsi dar cu speranța să greșească. Ochii lui scurtaseră din câteva priviri baia albă și imaculată până când se opriră asupra unui punct de culoarea. Deasupra vasului de toaletă stătea soția lui dând afară cina ce o mâncaseră cu câteva ore în urmă. Se duse de îndată la ea și o ajută cu părul negru și rebel prinzându-l cât mai bine cu o singură mână. O mângâie pe spate în timp ce privea neputincios în fața răspunderii corpului ei la mâncarea digerată pe jumătate.

În ultimul timp Camy nu mai ținuse acel regim alimentar drastic care nu ducea nicăieri alt undeva decât la anorexie. Începuse să mănânce sănătos tot ceea ce i se punea în farfurie și deși ea își dorea să redevină ceea ce a fost corpul ei îi punea bețe în roate. Trecuseră câteva luni de zile dar Camy avea parte de aceași trezire nocturnă în care cina, sărăcăcioasă sau bogată și gustoasă, era refuzată cu încăpățânare de organism. În zadar încercase mai multe metode de combatere a problemei, mâncase puțin sau nu mâncase deloc, corpul ei îi dădea trezilea la aceeași oră pentru a-i goli stomacul. Nu reușise să pună nimic înapoi, nici un kilogram, și se simțea mai slăbită ca niciodată în timp ce vedea mai mult ca niciodată cum programul i se încarcă. Făcea curat în continuare și se ocupa și de bucătărie dar niciodată nu termina totul până când Ben nu venea acasă destul de târziu. Era mai ocupată chiar și de când avusese copiii mici de crescut iar toți făceau năzbâtii. Chiar și când lipsise Ben în cei trei ani reușise să termine totul mult mai devreme în ciuda faptului că nu avea prea multe de făcut. Casa era la fel de mare iar dacă astăzi începea să facă curat într-o cameră cumva se murdărea până la finalul săptămânii și trebuia să o curețe din nou. Singura zi în care era mai liberă și nu trebuia să se agite prin casă era Duminica, ziua ei de odihnă pe care și-o petrecea alături de Ben în cele mai frumoase momente ale lor. Se regăseau în fiecare minut și nu se zgârceau să își arate pasiunea vie din interior care nu îmbătrânise în ciuda anilor care trecuseră. Se iubeau și aveau întreaga casă ca să și-o dovedească reciproc în timp ce Aisha pleca oriunde numai să nu fie acasă. Fata în vârstă de douăzeci și unu de ani era conștientă de iubirea și pasiunea ce se afla în interiorul părințiilor ei adoptivi și nu rata nici o Duminică în care să nu îi lase singuri.

Camy oftă și se retrase de deasupra vasului de toaletă. Era mai slăbită pe zi ce trece și nu se feri să fie luată în brațe de soțul ei. De îndată ce ateriză pe pieptul lui simți cum este mângâiată cu blândețe și dezmeierdată.

- Vreau să nu mai fac asta, spuse ea cu voce atât de stinsă încât dacă Ben nu ar fi fost vârcolac nu ar fi auzit-o. Vreau să se oprească.

- Și eu vreau la fel de mult să te faci bine.

O sărută pe frunte iar ea se lăsase și mai mult pe trupul lui.

- Este vreo șansă să mai îmi revin? întrebă ea fără pic de speranță.

- Întodeauna există o șansă de scăpare, trebuie doar să o găsim.

- Dar au trecut atâtea luni iar eu tot nu mi-am revenit.

- Ai să te faci bine, o să vezi.

În timp ce o săruta din nou pe frunte ca să o liniștească se gândi la ceea ce îi spuse doctorul. Cu câteva zile în urmă Camy leșinase iar el o duse de îndată la spital în ciuda faptului că era vârcolac, un control nu o putea afecta. Când îl văzuse doctorul îi spuse cât se poate de clar că dacă soția lui nu va reușii să își revină la un regim alimentar corect va trebuii să se pregătească de marea despărțire. Deși trecuseră câteva zile și i se dăduseră pastile nimic nu se schimbase. Dormea în fiecare noapte ca pe ace sperând ca fiecare oră să fie diferită iar Camy a lui să nu mai dea cina afară. Dacă ar fi doar o singură masă a zilei pe care o dădea afară atunci poate că și-ar reveni dar din păcate de fiecare dată când mânca ceva ajungea totul la vasul de toaletă.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now