Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 28: Un mănunche de nervi

A doua zi Alice fu foarte dezamăgită şi se trezi fără prea mare chef. Încă se întreba de ce Eroul nu venise să se întâlnească cu ea iar lipsa lui o lăsase într-o stare foarte ciudată. Mereu se întreba ce pățise și de ce nu putuse să vină. Nu înțelegea de ce lipsise și își bătuse capul încontinuu cu acest lucru. Se gândi că poate prietenul ei era la vânătoare ca să se hrănească din moment ce ea nu îi mai putuse da de mâncare. Era o explicație destul de plauzibilă dar îl cunoștea destul de bine încât să fie sigură că o vânătoare nu dura o zi întreagă. Apoi se gândise că dacă merse într-adevăr la vânătoare o făcuse când se pregătea să vină să se întâlnească cu ea. Poate că nu dorise să vină flămând deși ea îi putea oferi și porția ei de mâncare. Dar apoi își aminti că este un lup iar el putea consuma până la cincisprezece kilograme de mâncare dar putea sta nemâncat și o săptămână... dar ea fusese mai bine de două săptămâni bolnavă. Una peste alta găsi nenumărate scuze și nenumărate acuze pentru lipsa lui.

O bătaie în geam o făcuse să tresare în scaunul mașinii. Privi de îndată spre cel care se atinse de mașina lui Justin și se încruntă.

- Cât vrei să stai acolo? o întrebă Jennifer.

Alice privi în jurul mașinii și constată că era în parcarea școlii între alte două mașini parcate. Prin fața mașinii trecu un grup de elevi veseli iar ea clipi des. Fusese atât de ocupată cu găsirea unui motiv pentru absența Eroului încât nici nu își dăduse seama când ajunse la școală. Stânjenită de starea de visare în care fusese prinsă ieși din mașină ca un fulger.

- Ușor surioară că nu ne fugărește nimeni, o liniști Justin zâmbind.

Folosind cheile de la mașină încuie portierele cu ajutorul alarmei și îi zâmbi. Alice se încruntă la el neînțelegându-i starea atât de relaxată.

- Am ajuns mai repede... iar, explică Jennifer tăios.

Alice știa că lui Jennifer i se urâse de școală și nu mai dorea să vină sub nici o formă. Dacă nu era ea care trebuia păzită de cei doi atunci sora ei cu părul blond ar fi fost de multă vreme într-o altă parte. Șofatul atât de grăbit al lui Justin o enerva dar de la un timp între cei doi se iscase o stare de ură frățească. Justin conducea grăbit spre școală dar ca un melc spre casă pentru a o enerva pe Jennifer dar ea stătea mult în baie, folosea o tonă de parfum pe care el nu îl suporta și vorbea zilnic la telefon câteva ore întregi. De la un timp fiecare ajunse să facă lucrul ce îl irita pe celălalt. Din moment ce Justin era în dezavantaj alesese să asculte muzica rock dată la maxim în camera lui. În ciuda faptului că închidea ușa din când în când Jennifer putea auzi perfect fiecare vers și se enerva că nu putea vorbi la telefon. Pe lângă muzică Justin alesese să se comporte mai grosolan când era în preajma blondei. Când erau în mașină și vedea o fată mergea mult mai încet și fluiera sau spunea ce bine arată. Complimentele lui erau pe măsura așteptărilor dar de la un timp Jennifer dispera când șoferul făcea astfel. Pe lângă acest lucru care pe Alice nu o deranja de fel era și comportamentul lui tipic băiețesc din filmele adolescentine. Stătea cu picioarele pe masă știind că acestea miroseau pentru că o făcea dinadins, purta unele haine mai multe zile ca să o asfixieze pe Jennifer cu mirosul pe care Alice abia dacă îl simțea și râgâia ca un porc. Când Jennifer era în oraș el revenea la normal și era băiatul model al mamei. Făcea curat, strângea fiecare lucru lăsat în urmă de când o supăra pe sora lui, își făcea temele corespunzător și nu deranja pe nimeni. Orice urmă de băiatul dezgustător dispărea iar el mirosea frumos și era curat.

Alice îl văzu pe Justin zâmbind și porni înainte. Cei doi vampiri o urmară de îndată iar ea încetini pasul ca să fie în ton cu ei.

- Unde erai cu mintea, micuțo? o întrebă Justin.