Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 20: Jason&Bella

A trecut ceva vreme de când nu am mai pus nimic la Media...

Bucurati-va de capitol si scuzati ora tarzie! (Sper ca nu am trezit pe nimeni :D)

Apa rece curgea ca în valuri peste trupul încordat al lui Jason. Din cauza nervilor care încă nu se domoliră fu nevoit să se sprijine de pereţii reci dar umezi. Oftă încercând să îşi relaxeze cât de cât trupul dar nu reuşii nimic. Zeci de gânduri îl menţineau încordat şi în stare puternică de nervozitate. Centrul gândurilor şi al problemelor sale era Benjamin Clark, tatăl său. Încă de când plecase în urmă cu trei ani pentru el dispăruse de pe faţa pământului. Când Bella îi spus tot ceea ce aflase de la Camy nu crezuse nici o vorbă. I se păruse imposibil ca Ben să îi fi părăsit fără a spune unde şi de ce pleacă. După mai multe săptămâni începuse să creadă că întradevăr fuseseră cu toţii lăsaţi baltă de alpha-ul haitei şi stâlpul casei. Nu îl crezuse niciodată capabil să facă asemenea lucruri. Nu îl crezuse capabil de o asemenea laşitate şi dezinteres faţă de propria familie. Nu este vorbă, Chad şi Jason aveau atât propria familie cât şi propria locuinţă, Ronnie crescuse mare şi se putea întreţine singur, Aisha de asemenea. Ceea ce deranjase fusese dezinteresul faţă de Camy, cea căruia îi jurase să fie altături atât la bine cât şi la greu. Binele fusese dar atunci când venise răul plecase şi nu se uitase în spate. Stătuse, ce este drept, o perioadă îndelungată lângă Camy la greu dar totul se acumulase şi cedase în loc să fie alături până la capăt. O perioadă foarte îndelungată de timp încercase să găsească o scuză pentru plecarea lui Ben. Un duşman de temut îl ameninţase şi plecase să îl înfrunte, o ceată de vampiri aflaseră de căutările lui şi îl abordaseră spunându-i că îi vor da fata dacă merge singur la ei iar el plecase astfel pentru a respecta înţelegerea, o haită avea urgent nevoie de ajutorul lui iar el era suficient de rapid ca să ajungă la timp sau fusese organizată o întrunire contra timp cu o haită/ mai mulţi vârcolaci. Fiecare scuză ocupase destul de mult timp mintea lui până a reuşit să vadă crudul adevăr. Ben plecase pentru a se întâlni cu cineva, pentru a fi cu cineva, pentru a-şi începe o nouă viaţă. Persoana lângă care alesese să trăiască mai departe nu doar că era mai tânără ca şi Camy, mai frumoasă şi mai pricepută sub aşternuturi dar îi putea oferi ceva de Camy nu putea, nu mai putea. Femeia pe care el o alesese îi putea oferii un copil, o fată, care ar fi vindecat durerea produsă de pierderea lui Alice. Indiferent care ar fi fost cauza, vrăjitoarea sau o altă femeie, îl credea suficient de mincinos încât să nu plece aşa cum o făcuse. Putuse scormonii el ceva ca mai apoi să plece sub pretextul de "interes de serviciu" ca mai apoi să se întoarcă acasă o dată la câtva timp. Acum când o făcuse credea că existau două posibilităţi: reuşise să aibă alţi copii cu femeia aleasă dar aceştia erau băieţi sau se străduise să facă un copil până când renunţase. Oricare ar fi fost motivul nu credea în existenţa vrăjitoarei de care spuse tatăl său. Cum de el, conducătorul haitei, nu aflase mai din timp? Cum de nu se ştiuse de existenţa unei asemenea vrăjitoare puternice? Cum de, dintre toate posibilităţile Mia, o necunoscută, îi sărise în braţe iar el acceptase acest lucru? Era convins că Ben minţea iar după ce se va dovedi acest lucru îşi va răni tatăl. Îi va fi milă de Camy şi îi va lăsa împreună dar nu fără mai multe condiţii. Se va asigura că tatăl lui nu va mai pleca niciodată din haită iar una dintre metode va fi tortura fizica. Tortura psihică era puternică şi oricât îl va durea trebuia să o facă, trebuia să se asigure că mama sa nu va mai suferii.

O mână îi atinse spatele iar el tresări speriat. O pereche de buze moi şi umede îi atinseseră în continuare muşchii spatelui pentru a-l relaxa iar el se conformă de îndată.

- La ce te gândeşti?

Vocea mai mult şoptită a Bellei se auzi din spatele lui. Rămase în aceaşi poziţie în timp ce mâinile ei îl cuprinseseră într-o îmbrăţişare ce le lipiseră trupurile. Senzaţia oferită de atingerea trupului ei îl făcuse să se mai liniştească.