Capitolul 64: Vizitatori nepoftiți

3.1K 259 28
                                    

Al doilea capitol pe ziua de azi, dacă tot este duminică...

În ciuda faptului că alergase mult și a agitației ce îi intrase în sânge Jason încă tremura de frig. Avea pe el o geacă groasă de iarnă dar chiar și așa nu se simțea deloc prea încălzit. Temperatura sa de vârcolac nu făcea față și degeaba încercase să se încălzească singur, tot tremura de frig.

Când ajunse la spital simțise că puțină căldură i se strecoară în oase dar chiar și așa tot nu își revenise pe deplin. O duse pe Bella cu mașina la spitalul unde avea să nască, conduse rapid și extrem de grăbit încălcând aproape fiecare regulă de circulație.

De îndată ce Bella fusese pusă pe o targă și dispăru în spatele ușilor în sala pregătită pentru naştere mintea lui reveni în prezent. Până în acel moment făcuse totul mecanic dar acum începea să pună lucrurile cap la cap și să gândească.

Era imposibil ca o ființă trecută de ani buni pe lumea cealaltă să aibă un corp. Prima dată când îl văzuse pe Tamir se gândise la o simplă siluetă fără un corp consistent dar de îndată ce se sprijinii de el își dăduse seama de gravitatea lucrurilor. Tamir avea acum un trup, unul puternic așa cum fusese cândva un timp. Nu aveau să se întâmple lucruri prea bune acum când el revenise.

Se hotărâ că este esențial ca părinții lui să știe de cele întâmplate. Dacă ei reușiseră să o găsească pe Alice atunci însemna că Tamir avea să meargă după ei. Nu degeaba luase puterea de la el și își recâștigase trupul.

Scoase telefonul din buzunar și formă numărul de pe mobil al lui Ben. În timp ce auzea tonul de apel spre el răzbătu un strigăt. Zâmbi știind prind ceea ce trecea soția lui, era sigur că doar el îi receptase strigătul mulțumită auzului de vârcolac.

**********

În livingul familiei Green se lăsase o tăcere apăsătoare. De la etaj coborâse Angela și Jennifer având amândouă câte o expresie nu prea fericită întipărită pe chip. Dinspre bucătărie veni în același pas cu ele Aisha. Se lingea pe degete în timp ce își termina ultima îmbucătură de mâncare.

- Unde sunt restul? întrebă ea privind prin cameră.

Știa că trebuiau să fie mai mulți adunați la un loc. Când o văzuse pe Alice singură pe marginea fotoliului își dăduse seama că defapt ceva nu era în regulă. Christopher nu era prin cameră iar ea era acolo. Privi mai departe crezând că poate iubitul surori ei avea nevoie la baie. Văzându-și mama la fel de singură și cu o expresie ce prevestea lupta interioară se încruntă. Nici Ben, tatăl ei, nu era prin apropiere ceea ce era destul de ciudat. Dacă s-ar fi dus și el la toaletă ar fi fost imposibil ca iubitul Aliciei să lipsească. Ceva se întâmplase.

- Unde sunt băieții? întrebă ea precaută.

Văzu pe fețele lor mai multe umbre ciudate. De la tristețe până la o ușoară rănire ca mai apoi să se vadă lupta cu lacrimile din spatele ochilor. Știa cât de puternică fusese Camy înainte de a fi părăsită de Ben iar acum pe chipul ei se dădea una dintre acele lupte interioare puternice. Se vedea că se luptă din greu să nu dea impresia că suferă și ca să inspire încredere și putere.

- Băieții au plecat după Arden, se auzi o voce de femeie.

Se întoarse spre Mia, asistenta vrăjitoarei care vorbise pe un ton relaxat total diferit față de ceea ce se întâmpla cu familia ei.

- Fără să spună nimic? întrebă ea surprinsă.

- Defapt au spus că pleacă, îi reaminti Camy. Ai fost de față.

Aisha își aminti de îndată dar tot era deranjată de faptul că nu fusese anunțată.

- De ce nu mi-au spus că vor să plece acum câteva minute? întrebă ea.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now