Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 36: Liniştea dinaintea furtunii

Un vânt puternic și rece cutreiera pădurea în căutarea celor mai mici urme de pași pe care îi putea găsi. Pașii ale căror portrete dorea să le împietrească aparțineau unei fete și ale unui lup. Eroul, după ce se asigură că iubita lui Alice doarme în interiorul peșterii din stâncă se duse înapoi pe drumul pe care venise și astupă fiecare urmă a sa și a fetei. Nu dorea ca ascunzătoarea lui să fie găsită, nu când totul era cât de cât bine și se apropia de momentul în care îi va dezvălui secretul său. Pentru a putea să îi spună ceea ce este cu adevărat avea nevoie de timp petrecut alături de ea și curaj, foarte mult curaj. Stătuse alături de ea mai mult decât de obicei și o ajutase să adoarmă dar simțea că tot nu este destul timp. Îi era frică de respingere și că nu va putea fi iubit așa cum se aștepta, se temea că va fi urât și izgonit. Încă de când stătuse lângă ea în timp ce aștepta ca ea să adoarmă se gândise să se transforme și să îi arate cine este cu adevărat dar îi fusese imposibil. Sângele îi înghețase în vene iar transformarea nu se lăsase declanșată. Când reuși într-un final să își facă destul curaj și își adunase putere Alice dormea dusă lângă el. Renunță la transformare și după ce se asigură că este acoperită ca să nu îi fie frig o părăsi cu inima îndoită. Trebuia să astupe acele urme ale sale și să se asigure că mirosul lui nu putea fi simțit. Avea parte de ajutorul pădurii dar îi era imposibil să își acopere mirosul când cei care îl urmăreau îi cunoșteau mirosul.

De când cu problemele apărute în viața sa totul devenise mult mai complicat. Ani de-a rândul reuși să își ascundă interacțiunea cu Alice de restul dar spre groaza lui fusese urmărit și dat în vileag. Se știa că se vedea cu un om, unul care locuia într-o casă de vampiri, iar acest lucru nu era permis de către superiorii săi. Când ucise doctorul care încercase să îi violeze iubita nu doar că își mânji mâinile cu sânge dar își aduse asupra lui o mare pedeapsă. Pentru cei din haita lui nu conta ceea ce făcuse omul, atâta timp cât nu atacase pe nici unul dintre ai lor putea să își săvârșească păcatele liniștit, ei nu se atingeau de el. Eroul încălcase această regulă și ucise chiar dacă nimeni din haită nu fusese atacat de doctor. Luase apărarea unui om iar ei nu luau niciodată apărarea unui om. Era interzis să interacționezi cu oamenii în forma de lup, doar în cea umană era permis dar cu o atentă supraveghere de la superiori. Proiectele de grup cum este cel de la biologie sau prietenii foarte slabe erau admise dar slab supravegheate pe când legăturile amoroase erau foarte intens și amănunțit supravegheate. Chiar dacă s-ar fi apropiat de Alice în forma umană şi ar fi reuşit să o cucerească superiorii săi l-ar fi urmărit şi ar fi aflat despre după-amiezile petrecute împreună când el era lup. Era interzisă dezvăluirea identității unui om sau unui vampir. De multe ori se întâmpla ca din cauza acestei reguli nici cei din haită să nu se cunoască în forma umană deși se cunoșteau în cea de lup.

Când se transformase în oraș nu doar că își puse în pericol identitatea și siguranța dar putea dezvăluii existența celor ca el. Chiar și dacă nu ar fi fost văzut de nimeni prezența unui lup într-un oraș putea stârni o vânătoare. Chiar dacă haita lui ar fi fost avertizată și nu s-ar fi transformat nimeni ca să dea impresia că lupii au plecat amintirea ar fi rămas în mamoria oamenilor și multe părți ascunse ale pădurii puteau fi descoperite. De-a lungul a nenumărate secole pădurea fusese "blestemată" în privirea oamenilor. O legendă veche pe care bătrânii, cei oameni, o știau perfect spunea că în timpul războaielor vechi un demon intrase în pădure și ucise fiecare creatură care îndrăznise să îi calce sanctuarul. Pădurea avea o întindere mare iar dacă îți doreai să ajungi pe partea cealaltă trebuia să ocolești căci altfel nu mai aveai nici o șansă la viață. Părțile secrete ale pădurii, unele neexplorate de haita lui, rămăseseră ascunse. La fel se întâmplase și cu stânca în interiorul căreia Alice se odihnea. O găsise cu câteva luni în urmă și presimțind ceea ce va urma își pregăti un adăpost. Nu putuse crea un adăpost imens și foarte confortabil ci duse doar cele necesare. O pătură puțin mai groasă, o plapumă și câteva provizii. Se bucurase că îi putuse oferii totul Aliciei care nu doar că era flămândă dar avea nevoie și de câteva îngrijiri medicale. De bandajatul câtorva răni minore se ocupase ea singură caci el nu avusese tăria de a se transforma ca să o ajute.