Capitolul 24: O zi neagră

3.9K 270 75
                                    

De îndată ce Alice coborâ din mașina lui Justin se îndreptase spre casă. Pașii ei nu erau atâți de grăbiți, și în nici un caz alergați, așa cum era în alte zile atunci când ajungeau acasă. Spre surprinderea Angelei mezina intrase ultima în casă și se mișca cu o foarte mare greutate. Văzând-o astfel, umblând extrem de încet și foarte palidă, mama ei adoptivă o întâmpină de îndată.

- Ce este cu tine? o întrebă ea.

Alice o privi clipind plictisită. Nu avea chef de nimic iar tot ceea ce își dorea era să doarmă toată ziua. O ocoli pe Angela și se duse la blatul din bucătărie unde o farfurie plină de sanwichiuri gustoase o aștepta. Luase patru sanwichiuri și le puse în pungi separate ca mai apoi să le așeze în ghiozdan fără a scoate nici un sunet. Angela o privi în tot acest timp întrebătoare și se gândea serios să cheme un doctor. Când Alice dăduse să plece pe ușă afară Angela o opri de îndată. Când puse mâna pe brațul ei dezgolit de mânecile suflecate ale hainei groase ce o purta se îngrozi. Temperatura ei era incredibil de mare iar Angela se repezi de îndată cu cealaltă mână la fruntea fetei. Așa cum se așteptase întreaga frunte îi ardea deși afară nu era cald.

- Te-ai răcit, constată ea. Du-te în camera ta și bagăte în pat. Am să îți aduc o pastilă și un bol de supă caldă.

Ca și cum vorbele ei îi dăduseră energie Alice se smulse de îndată din mâinile Angelei de parcă ar fi electrocutat-o. Își potrivi ghiozdanul pe umăr și se îndreptă spre ușă.

- Unde crezi că mergi? o întrebă Angela oprind-o din nou. Ești bolnavă, nu poți merge afară.

Alice se smulse încă o dată și traversă veranda din câțiva pași grăbiți. Când picioarele ei atinseseră iarba ușor umedă simți cum starea de bine îi revine. Cu pași hotărâți începu să meargă spre pădure ignorând vocea Angelei care o chema înapoi.

Văzând-o dispărând între copacii pădurii Angela se hotărâ să o urmeze. Ieșise după Alice până pe verandă dar asta nu însemna că nu putea păși în pădure din cauză că fusese vârcolac. Folosindu-și viteza de vampir făcu un pas înspre direcția aleasă de Alice când se trezi în fața ei cu Justin și Jennifer. Încercase să îi ocolească dar inevitabil cei doi se puseseră din noi în calea ei. Se opri de îndată și îi privi pe fiecare în parte neînțelegând de ce interveneau.

- Ce vreți? întrebă ea iritată.

- Vrem să o lași singură.

Angela făcu ochii mari.

- Poftim? E bolnavă iar pe deasupra nu a mâncat nimic.

- Asta crezi tu, îi vorbi Justin. Am oprit la un fast food pe drum și am mâncat cu toții.

- Și de ce ați făcut asta când știți că aveți mâncare acasa?

Angela își încrucișase brațele pe piept ca să nu îi pocnească. În cei cinsprăzece ani nu se putuse dezobijnui de anumite obiceiuri căpătate de pe când era vârcolac iar acela era agresivitatea atunci când era iritată sau nervoasă. Singura care nu fusese martoră atunci când Angela era în aceste stări era Alice. Jennifer se apropie de Angela ca și cum ar fi vrut să treacă pe lângă ea și să îi atingă umărul. Se oprii de îndată înainte de a o atinge în timp ce își ținea mâinile în buzunarele din spate ale blugilor. Apropierea era inconfortabilă şi ciudată pentru Angela.

- Ceva ciudat se petrece cu Alice iar noi am încercat să ne dăm seama ce anume, de aceea ne-am dus să mâncăm în oraș, ca să aflăm ce o macină.

- Și ce ați aflat?

- Nimic, îi vorbi James. Nu am putut să o descoasem.

Jennifer se depărtase de Angela și merse lângă Justin.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now