Capitolul 3: Trei vampiri şi un copil

8.4K 441 73
                                    

Agitaţia domnea în casa micuţă şi cârpită de atâtea ori încât numărul fusese pierdut. Un vânt suflă domol în exteriorul pereţilor şubrezi. Printr-o crăpătură în perete pala de vânt reuşi să se infiltreze între pereţii mâncaţi de umezeală. Traversă întreaga casă şi se uni cu geamănul său care intră la fel de puternic şi îi veni în întâmpinare.

O simfonie de înjurături trecu pe lângă ei când ieşiseră într-un final din casă.

- M-am săturat de atâta curent! Nu poate repara cineva pereţi ăia? De ce... suntem încă în cocioaba asta?!

Băiatul de doar douăzeci de ani intră furios în camera unde persoana care îi salvase viaţa, şi i-o schimbase totodată, stătea pe un fotoliu jerpelit şi tăiat în mai multe locuri de ghiare mici şi mari.

Bărbatul îl auzi încă de dinainte de a intra în cameră dar se prefăcu adormit. Vorbele tânărului îl făcuse să îşi dea ochii peste cap în spatele ploapelor închise.

- Dacă îţi doreşti atât de mult o schimbare de ce nu acţionezi? îi răspunse el cu o voce groasă.

- Păi poate am să o şi fac! M-am săturat să lenevesc şi să mor de foame. Sunt un vampir, am nevoie de sânge! strigă băiatul.

Ţipetele băiatului aduseseră din camera alăturată o făptură aidoma unei fantome. Părul blond avea o culoare spălăcită şi murdară în timp ce firele de păr îi stăteau în toate direcţile. Pe faţa ca de înger de altădată se vedeau imensele cearcăne de sub ochii iar aceştia nu mai erau la fel de fericiţi şi plini de bucurie şi inocenţă ca odinioară, erau plini de o ură aprigă. Faţa îngrijită şi frumoasă de altădată cu o strălucire plină de sănătatea avea acum o umbră ca de boală. Hainele de prinţesă, rochiţele ca de bal, fustele îngrijite şi pline de culoare, erau schimbate cu o pereche de blugi jerpeliţi şi vechi şi un tricou ponosit.

- Şi eu sunt un vampir, Justin, dar nu mă vezi ţipând în toată casa mai ceva ca un nebun scăpat de la ospiciu! se adresă ea băiatului. Dacă îţi este foame du-te şi vânează.

Băiatul se înfoie ca un cocoş şi o privi de sus pe blonda cu ochii verzi întunecaţi.

- Poţi să ştii că mă voi duce.

Fata nu se aşteptă la un asemenea răspuns din partea lui Justin. Îl privi sfidătoare şi îşi ridică sprâncenele de o uimire falsă.

- Încă mai eşti aici?

- Voiam doar să îţi memorez faţa flămândă pentru că o vei avea multă vreme de acum înainte. Mă duc să vânez iar ţie nu îţi voi aduce nimic.

Justin privi cum fata din faţa lui se pregăteşte să izbucnească într-o ploaie de nervi. Îi întoarse spatele şi se pregăti să plece când simţi că trupul său este brusc împins prin cameră iar apoi izbit cu putere de un perete. O pereche de ghiare îi intra în pielea gâtului făcându-l să sângereze uşor în timp ce presiunea care îi apăsa trupul devenea tot mai mare. Simţea că în curând peretele din spatele său va ceda.

- Angela.

Bărbatul de pe fotoliu, încă având ochii închişi, vorbi cu un glas plin de dezaprobare şi seriozitate. Vocea lui groasă răsună în încăpere asemenea unui ecou ca mai apoi să dispară pentru eternitate.

Justin simţi cum presiunea ce îl împingea în perete se mai domoli. Eliberat privi cum femeia mică de înălţime, care încă îl ţinea de gât, se depărtă încet de el.

- Eliberează băiatul, spuse bărbatul.

- Tu nu ai auzit ce vrea să facă?! se răsti femeia, Angela.

Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)Where stories live. Discover now