Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 63: Vizită de dincolo

În timp ce ziua de sâmbătă trecea tot mai mult Bella se închise în activitatea ce începuse să îi placă tot mai mult. Petrecea ore întregi în bucătărie pregătind tone de bunătăți și asigurându-se că aveau un gust bun și delicios.

Descoperise că îi place tot mai mult această activitate când începuse să își gătească mai multe prăjituri din cauza poftelor. Adesea se trezise noaptea ca să înfulece o bucată de tort de ciocolată sau ca să mănânce budinca cu fructe. Pe timpul zilei gătea mult și îi plăcea dar noaptea era atunci când le gusta și le savura cu adevărat.

Pe parcursul primelor luni de sarcină avusese obiceiul de a se trezi noaptea atunci când era mai liniște în casă. Se ridica silențios din pat și mergea în bucătărie de unde înfuleca tot ce găsea. Dimineața se trezea prima și pregătea un mic dejun rapid iar apoi se apuca de gătit. Când avea mai mult timp într-una din zilele foarte liniștite se plimba prin pădure sau stătea într-o cameră în timp ce savura fiecare moment.

Acum însă, când se apropia tot mai mult momentul în care avea să nască începuseră să apară micile ei îngrijorări. Gătea mult mai mult și, deși nu se trezea atât de des noaptea ca să mănânce, se trezea din cauza gândurilor și a micului stres. Trăia în fiecare zi cu teama că va naște și își va părăsi copilașii pentru câteva zile fără a le lăsa frigiderul plin. Deși erau destul de mari, cel puțin David, și puteau să își pregătească ceva rapid ea tot voia să se asigure că au ce mânca. Astfel ajunse să gătească zilnic și să se pregătească tot mai temeinic.

Terminase ultima ei activitate în bucătărie, un tort de ciocolată, și îl băgase la frigider. Tortul era preferatul lui Alec dar fructele ușor acrișoare din interior erau preferatele lui David. Se întoarse liniștită de lângă frigider și tresări speriată. Din tocul ușii Jason o privea atent și îngândurat. Faptul că nu îl observase deloc iar el nu scoase nici un sunet când venise îi oferise surpriza cea mare.

Își duse mâna în dreptul inimii. Jason deveni pentru câteva secund îngrijorat.

- Nu mă mai speria așa! îi ceru ea cu un ton mustrător.

Jason zâmbi în chip de scuză și se mișcă din locul cu pricina. Nu purta deloc tricou iar pieptul lui mare și lat era frumos scos la înaintare. Bella îi zâmbi și îl privi pentru câteva secunde cum se apropie.

- La ce te gândeai atât de intens? îl întrebă.

Jason ajunse în dreptul ei. Dăduse să o îmbrățișeze dar ceva îl opri. Privi în jos spre obstacolul ce i se puse în cale și zâmbi, uitase cu desăvârșire de fiica lui care încă mai stătea liniștită în culcușul oferit de pântecele mamei. Își presă ușor o mână peste lăcașul puiului său și zâmbi fericit. Din interior micuța ființă vie îl salută cu o bătaie ușoară.

- Abia aștept să o pot ține în brațe! vorbi el zâmbind în continuare.

Încă avea privirea ațintită spre pântecele proeminent când Bella îl mângâie. Se lăsă condus de mâna ei caldă și întâlni ochii ei căprui.

- Mai ai puțină răbdare, îi ceru ea cu voce blândă.

- Dar nu cred că mai pot! se plânse el. Vreau să o țin acum în brațe și să o legăn.

Ochii lui albaștri exprimau cât se poate de clar dorința lui în privința copilașului. Bellei îi fu imposibil să nu zâmbească larg.

Jason își începuse tratamentul său special din fiecare zi. Stătea ore întregi lângă pântecele ei și îl mângâia încontinuu. Uneori îl săruta iar, cel mai adesea, tratamentul regește o făcea să adoarmă atât pe micuța lui cât și pe consoartă.