Întâlnire cu duşmanul(Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul II)

Capitolul 25: O consultaţie neconvenţională

Capitolul conține violență! (puțină dar totuși, nu strică o avertizare)

Alice se simți mai rău ca nici o dată. Avea febră iar tusea ei se agravase atât de tare încât îi speria pe cei din casă. Tusea ei era puternică iar vampirii nu aveau nevoie de auzul lor fin ca să își dea seama unde este și ce face. Existau doar două camere în care Alice putea fi: dormitorul ei și baia. La baie mergea des dar cel mai mult își petrecea timpul în camera ei. Tușea, plângea și transpira. Febra ei era mare iar la scurt timp ajunse să aibă halucinații. Într-un mod ciudat personajele din cărțile ei ajungeau să stea pe marginea patului ei și să vorbească cu ea spunându-i diferite chestii fără rost. Văzuse cum avatarul ei din joc se materializează în fața patului și începe să îi spună ce și cum să facă pentru a se juca mai mult și a petrece mai mult timp băgată în lumea virtuală. Singurul lucru bun pe care îl considera din toată treaba atunci când nu dormea doborâtă de febră sau când halucinațiile o părăseau era lipsa ei de la școală. Se bucura, ca niciodată, că rămase acasă. Ploua afară dar pe ea acest lucru nu o deranja câtuși de puțin. Ea se bucura că nu îl vedea pe Chris şi Aylin sărutându-se şi frângându-i inima. Petrecuse numeorase ore afară în pădure cu Eroul jucându-se sau pur și simplu stând iar ploaia doar făcuse totul mai bine. Își aminti cum blana lui roșcată și frumoasă era udă și cum încercase să îi facă diferite freze jucându-se cu blana sa. Îl mângâia de fiecare dată când era ploaie iar în dățile când totul devenea prea extrem, în dățile când se pornea furtuna ea îl liniștea. Îi era teamă de tunete iar fulgerele ce traversau cerul îl făceau să tremure. Își aminti cum prietenul ei se chircea de fiecare dată lângă ea atunci când ploua atât de puternic.

Ca prin vis Alice își aduse aminte că totul nu fuseseră decât amintiri frumoase alături de Eroul. Crezuse din cauza halucinațiilor că fiecare moment se întâmplase din nou iar acest lucru o panicase. Nici ei nu îi plăcea furtuna iar dacă ar fi fost într-adevăr una Eroul era undeva prin pădure speriat și cuprins de spasmele fricii. Ținea la prietenul ei și nu dorea ca lui să îi fie frică în aceste vremuri și să nu fie lângă el. Știa că atunci când el îi era alături o parte din teama lui dispărea iar dacă ea nu era cu el atunci lui i-ar fi fost de două ori mai frică. De multe ori dorise să știe de unde provenea această frică a lui și de ce se temea de fiecare dată atât de tare. Își dorise să știe sursa temerii lui ca să îl ajute să o înfrunte. Dar din păcate dorința ei nu putea fi îndeplinită, Eroul nu vorbea iar ea nu avea nici o posibilitate prin care să afle ceea ce s-a întâmplat în trecut. Din păcate singura metodă prin care putea afla era ca el să vorbească dar el nu putea să o facă. Nici un personaj din cărțile ei, nici un animal, nu putuse vorbi iar el nu avea nici o posibilitate de a fi o excepție.

Atunci când halucinațiile și febra făceau o pauză iar teama pentru Eroul se oprea apărea durerea și suferința. Își amintea, ca și cum subconștientul ei dorea ca ea să sufere, cum Chris o săruta pe Aylin în sala de clasă. Se chircea și se rotea în pat încercând, cumva, să își lipească bucățile de inimă. Nu reușise de fel iar la scurt timp febra apărea din nou iar suferința ei creștea semnificativ.

Angela, mama ei adoptivă, îi aducea supă fierbinte dar ea nu putea mânca nimic. Știa că o făcea să fie îngrijorată dar nu avea poftă de mâncare iar atunci când încerca să înghită măcar o lingură de supă simțea cum îi vine să o dea afară. Nu mâncase nimic iar starea ei se agravase încetul cu încetul. Ajunse să aibă febră mereu iar halucinațiile să persiste tot mai mult. Ceea ce o durea mai tare era că nu mai vedea personaje din cărți sau chiar avatarul ei din joc. Chris și Aylin veneau la ea în cameră și se sărutau în fața ei. Vedea îndurerată cum Aylin îi scoate tricoul și îl aruncă pe pat ca mai apoi să îl sărute cât mai senzual și mai provocator posibil. O durea enorm de mult și nu se putea opri, nu putea controla halucinațiile iar inima ei avea de suferit câte o nouă frângere de fiecare dată. Un sărut un ciob, o atingere tandră un alt ciob, un chicot de bucurie din partea lui Chris iar inima ei se sfărâma de îndată. Când simțea că nu mai poate țipa din toate puterile până când aproape răgușea. Nu o singură dată se trezi din halucinații cu Angela scuturând-o să își revină și punându-i o altă compresă.